Devenind mamă, am învățat să fiu o altă persoană: mai tolerantă, mai iubitoare. Alături de ei am învățat ce inseamnă cu adevărat să iubești. Dragostea de mamă este un sentiment pe cât de intens, pe atît de delicat, ca grija pe care le-o port. Iar grija pentru ei este primul gând cu care mă trezesc dimineața și ultimul gând cu care mă culc seara.
Nu pot să dorm dacă știu că ei nu sunt bine, nu pot să dorm dacă știu că ei au nevoie de ceva. Îmi amintesc când Mark era mic și a avut prima dată febră. Avea 9 luni și a răcit. În primele două zile a tușit puțin și i-a curs nasul, iar apoi seara a făcut febră. Îmi amintesc panica, teama, dar și durerea. Am vorbit imediat cu pediatrul și mi-a spus ce să fac ca să îi scad febra, iar a doua zi urma să îl duc la un consult. Nu am dormit aproape deloc, deși lui îi scăzuse febra și dormea liniștit. Din când în când mă duceam la patul lui și îi puneam mâna pe frunte să văd dacă este fierbinte. Simțeam o durere fizică în stomac, numai când mă gândeam că puiul meu este bolnav.
Aceeași durere, același nod în stomac, același ghem care mă impiedică parcă să respir, l-am simțit de fiecare dată când copiii mei au fost bolnavi. Acum știu că nodul acela este dat de dragostea mea pentru ei, de grija care nu imi dă pace să dorm, să mănânc, să fiu liniștită atunci când ei nu sunt bine.
Am trecut prin multe episoade de febră, dar de fiecare dată simt același ghem în stomac. Motivul este că niciodată nu știi ce urmează după febră: poate fi un simplu roșu în gât, sau pot urma lucruri mai grave: otită, gripă, enteroviroză, sau o boală a copilăriei.
De aceea am mereu la îndemână antitermice pe bază de paracetamol, potrivite pentru vârsta lor. Cu o dozare corectă pentru vârsta și greutatea lor, paracetamolul ameliorează durerea și reduce febra, fiind bine tolerat de stomac.
Mark preferă să ia sirop, lui Andy nu îi place deloc siropul, așa că îi administrez supozitoare. Îmi place că există ambele variante, astfel încât nu trebuie să chinui copiii, pentru că un copil bolnav este un copil mărăit. Iar ultimul lucru pe care un părinte și-l poate dori este să se lupte cu un copil bolnav pentru administrarea unui medicament. Paracetamolul reduce durerea și ameliorează febra, rapid și ușor, de aceea îl am mereu la îndemână și îl iau mereu cu noi când plecăm în vacanță.
Când nu aveam copii și nici griji, bătea vântul în frigiderul meu. Eram doar noi doi, ca doi porumbei singurei, plutind pe norișorul nostru, iar viața părea un șir nesfîrșit de dimineți cu soare. Puteam să stăm zile întregi fără o felie de pâine în casă. Cumpăram un covrig dimineața în drum spre birou și gata.
Lucrurile s-au schimbat un pic de când avem copii. Acum suntem 4 pe norișorul nostru, dar parcă nu mai plutim cu capul în nori. Acum avem dimineți cu râsete și gâdileli, dar mereu am grijă ca atunci când deschid frigiderul, să găsim acolo ceva de mâncare. Avem seri cu povești și mângâieri, dar ca să dorm liniștită avem mereu o mică rezervă de alimente, de scutece (acum nu mai este cazul că Andy a trecut la chiloței), de lapte, și de medicamente. De când sunt mamă, nu am plecat niciodată la drum fără trusa medicală pentru copii, fără să facem revizia la mașină sau să umplem rezervorul, fără să iau apă și gustări pentru ei. În Martie, când lumea făcea provizii de făină, eu am făcut provizii de medicamente. Pentru că așa sunt mamele, se gândesc mereu la copii. Și dragostea ne face uneori responsabili, pentru că nimic nu este mai important decât să le fie bine copiilor.
Pe voi cum v-a schimbat venirea pe lume a copiilor? Care sunt lucrurile la care acum sunteți mult mai atenți sau pe care le faceți diferit?
Leave a Reply