În prima clipă în care a respirat singur, nu a scos nici un sunet. Și asta m-a panicat tare. A început apoi imediat să plângă și de atunci a plâns mereu în primul an. Am vrut să îl țin la piept să îl alăptez, dar el voia să doarmă. A dormit două ore, apoi s-a trezit plângând de foame. L-am pus la piept și a tras hotărât, cu putere. De atunci nu a mai vrut să coboare din brațele mele și în primul an de viață a dormit puțin, cu multe pauze și mai mult la mine în brațe decât în pătuț. Plângea tare și mult atunci când plecam de acasă și îl lăsam în grija altcuiva și foarte rar adormea fără mine.
La 8 luni se ținea de marginea pătuțului și se ridica în picioare, la 9 luni făcea 2-3 pași în timp ce se ținea de marginea pătuțului. La 10 luni făcea primii pași singur și de atunci nu s-a mai oprit o clipă. A mers, a alergat, s-a cățărat, a dansat.
E un ghem de energie care face tumbe în pat și se ascunde în coșul de rufe. Azi împlinește 3 ani și ne umple viața de zâmbete și bucurie. A fost un bebeluș dificil, dar acum e un băiețel vesel, cooperant, dar foarte atașat de mine.
Cântă, vorbește mult, face glume și invață zi de zi lucruri noi de la fratele lui. Nu știu când a învățat să numere, nu știu cum a învățat culorile, dar în fiecare zi ne uimește cu cât de multe lucruri știe.
–Mărcuțule, unde ești? îl strigă prin casă pe fratele lui. Îl iubește mult pe fratele lui mai mare, care este idolul lui și datorită căruia știe atât de multe, pentru că de la el învață cele mai multe lucruri.
Dacă ne aude că strănutăm, spune imediat: “Sănătate, mami!”
Dacă Mark câștigă la un joc, sau face un desen de care este mândru, îi spune de fiecare dată “Felicitări, Mark!”
Dacă îl strig, sau îl rog să facă ceva, replica lui este mereu: “Sigur, Mami!” (chiar dacă uneori face invers)
Dacă cineva se lovește, întreabă grijuliu: “Ești bine?” Sau spune “Oh, micuțule! Îți dau un pup!”
Dacă îi spun uneori că mă simt rău sau sunt obosită și am nevoie să stau câteva minute în pat, mă lasă, apoi se întoarce și bate la ușă: “Te simți mai bine, mami? Cum te simți?”
Dacă se supără, își strânge brațele la piept și spune îmbufnat: “M-am supălat pe tine!”
Cel mai mult îi place să se joace în părul meu, iar când eu îi spun că mă doare pentru că mă trage, spune: “Bine, mami!” dar o ia imediat de la capăt atunci când prinde din nou ocazia. De fapt, stă cam toată ziua în capul meu. Dacă mă așez pe scaun să mănânc, se urcă în spatele meu și se joacă cu părul. Dacă stau pe canapea să lucrez, vine în spatele meu și bagă mâna în păr. Dacă mă așez pe joc să ne jucăm, trebuie să îl descâlcesc mai întîi din pletele mele.
Îi place să facă puzzle-uri, să picteze și să se joace cu tot felul de jocuri cu bile mici (gen marble run) sau cu piese mici și colorate pe care le ascunde prin diverse locuri din casă.
Gluma lui favorită: Își pune paturica pe cap și strigă:
“Cine a stins lumina?“
Este foarte hotărît când vrea ceva și nimic nu îi stă în cale.
Folosește deja cuvinte avansate: “desigur”, “amuzant”, “zgomotos”, cu siguranță”.
Se supără tare dacă îi spui cumva că este bebeluș: “Nu sunt bebeiuș, mami! Sunt băiețel”.
Azi împlinește 3 ani, dar e încă pufos ca un cozonăcel și mai are încă mirosul dulce de copil mic. Ne dă tot felul de replici haioase, spune tot felul de lucruri amuzante, dar seara când adoarme, pentru noi redevine bebelușul moale și cald, pe care aș putea să îl mângâi și să îl privesc ore în șir.
La mulți ani, Andy! Să fii mereu o rază de bucurie în viața noastră!
Leave a Reply