Zilele trecute făceam un bilanț al autorilor preferați și a cărților citite în ultima vreme și mi-am dat seama că am făcut o pasiune pentru cărțile scrise de autori suedezi.
Acum doi ani am citit Un barbat pe nume owe de Friedrick Backman si am fost vrăjita de felul lui de a scrie, iar ulterior am citit toate cartile lui care au fost traduse in limba română și fiecare mi-a reconfirmat faptul că îmi place mult cum scrie acest autor. Apoi am descoperit-o pe Camilla Lackberg, care scrie romane politiste. Am citit două dintr cărțile ei, care m-au ținut cu sufletul la gură și pe care nu am putut sa le mai las din mână. Îmi doresc sa citesc toată seria Fjallbacka, dar trebuie să îmi găsesc timp, pentru că de fiecare dată când citesc cărțile ei, nu pot să le mai las din mână și risc să las copiii nemâncați sau să pierd nopțile citind. Apoi mi-am amintit de Trilogia Milennium pe care am citit-o acum câțiva ani și care este scrisă tot de un suedez. Ce-o fi oare in Suedia de scriu oamenii ăștia așa bine? Oare o fi aerul de acolo? Clima? Sau lumina?
Parcă mi-ar placea sa ajung să vizitez Suedia, să văd daca inspirația pentru scris este molipsitoare. Dar hai să vă povestesc despre cărți și poate vă inspira di pe voi sa le citiți.
Stieg Larsson – Trilogia millennium
Prin 2008 mi-a cazut in mână Trilogia Millennium a lui Stieg Larsson. Era una din cele mai bune serii pe care o citisem si imi plăcea mult ca era foarte actuală, citeam in sfârșit un roman bun, despre prezent.
Cele trei romane m-au captivat pur și simplu și țin minte că le-am citit foarte repede, deși erau 3 romane destul de groase. Am stat un weekend întreg în casă ca să citesc, am refuzat ieșiri cu prietenii pentru că eram prea captivata de aventurile prin care trecea hackerita Lisabeth Salander împreună cu jurnalistul Michael Blomkvist.
De fiecare dată când îmi place un autor, citesc și despre viața acestuia. Așa am aflat că Stieg Larsson a fost jurnalist și scriitor și a murit la vârsta de 50 de ani, când a suferit un atac de cord. Trilogia Milennium a fost publicată post mortem si a avut un succes international extraordinar.
Trilogia millenium cuprinde trei carti:
Bărbații care urăsc femeile
Fata care s-a jucat cu focul
Castelul din nori s-a sfărâmat
Camilla Lackberg
Pe Camilla am descoperit-o anul acesta, în timpul perioadei de izolare. După câteva săptămâni în care nu am putut să citesc nimic, aveam nevoie de un roman bun care să mă țină cu sufletul la gură și care să mă facă să mai uit de izolare. Am gasit pe internet o listă de cărți care promiteau exact ce îmi doream eu: să nu pot să las cartea din mână.
Așa am ajuns să citesc Prințesa Ghețurilor și ulterior Predicatorul. Am început Prințesa ghețurilor intr-o seară, după ce am adormit copiii și pur și simplu nu am putut să o mai las din mână. Am citit în prima seara până pe la ora două. Eram foarte obosită, dar mereu spuneam că mai citesc puțin și mă culc, dar nu puteam să las cartea. A urmat Predicatorul, care urmează tot tiparul romanului polițist care te ține în suspans.
Cele două cărți fac parte din seria Fjallbacka, serie care include 10 romane polițiste. Toate cărțile au câțiva numitori comuni: actiunea are loc in Fjallbacka locul în care autoarea a copilărit, iar două personaje apar constant: scriitoarea Erica si polițistul Patrick .
Camilla Lackberg a fost numita “Agatha Christie a Suediei”, iar ceea ce fascinează la romanele sale este faptul ca ea se concentreaza pe motivatia crimelor și descrie foarte amănunțit psihologia personajelor. Autoarea suedeză a scris romane polițiste, dar si două cărți de bucate și șase cărți pentru copii. In 2011 a fost cea mai bine vândută scriitoare suedeză, iar cărțile ei s-au vândut in peste 20 de milioane de exemplare. Seria de romane politiste a fost vanduta in peste 60 de țări.
Friedrick Backman
Un barbat pe nume Owe
Încă de le primul capitol am ajuns să îl îndrăgesc pe Ove, bătrânelul ursuz care le face viața amară vecinilor de cartier. Dar până la finalul romanului am descoperit că Ove este de fapt un om sensibil, care are nevoie doar de mici imbolduri pentru a le veni în ajutor celor care au nevoie de el. Povestea este foarte frumos spusă, iar stilul de scriere a lui Frederick Backmann m-a cucerit total.
Bunica mi-a spus sa iti spun ca imi pare rau
O poveste cu o bunica care ii spune nepoatei ei povesti cu un tărâm fantastic, cu un castel mare păzit de o armată fantastică si ajutat de prieteni cu puteri magice. Aceasta poveste creata de bunica, se dovedeste că are rolul de a o pregăti pe Elsa de ceea ce urmează să i se întâmple în viața, iar personajele din poveste sunt inspirate de vecinii din imobilul în care locuiește. Romanul este un omagiu al relației dintre bunici si nepoți, care a reușit să mă impresioneze până la lacrimi. A fost o carte pe care am citit-o cu cutia de șervețele lângă mine, o poveste la granița dintre fantastic și realitatea crudă.
Scandalul
Un oraș mic în care toată lumea este pasionată de hockey. Victoria echipei locale este sărbătorită de tot orașul, iar în timp ce toată lumea petrece, are loc un viol. Un viol care divide apoi orașul în două. Bineînțeles că unii acuză victima, luându-i apărarea agresorului care este vedeta echipei de hochei. Violul devine subiectul principal de discuție in oraș, motivul pentru care oamenii se ceartă și astfel ies la iveală vechi ranchiune. Romanul este o monografie a orașului. Bachman este foarte atent la fiecare personaj, ce simte fiecare, ce gândește. Bachmann nu ne prezintă doar o situație, ne prezintă trăiri, sentimente, convingeri.
Voi contra noastră
Scandalul in urma violului s-a stins, dar anumite lucruri încă mocnesc. Toți tânjesc după hochei, după gloria orașului. Atunci cand o nouă antrenoare este aleasă pentru echipa de hochei, unii văd o speranța, alții văd o cădere sigură. Câțiva foști jucători rămași în oraș, își doresc sa readucă gloria echipei locale și încearcă să lupte pentru gloria de altă dată. Dar nu este de ajuns și lucrurile se complică atunci când politicienii se amestecă în sport și în viata comunității.
Oameni anxioși
Un roman foarte diferit față de tot ce am mai citit scris de Backman. O serie de decizii proaste, duc la un jaf armat al unei bănci și ulterior la o luare de ostateci.
Romanul este construit foarte frumos, autorul ne arată lucrurile pe rând, picătură cu picătură. Dacă la început ai o impresie asupra lucrurilor, pe parcurs afli noi detalii care pun lucrurile în altă lumină.
Pe la mijlocul romanului aflăm un detaliu nou despre spărgător, care răstoarnă complet situația și firul se schimbă brusc.
Cam la fel se întâmplă cu toate personajele din roman. Daca la inceput ti-ai facut o impresie despre un personaj, până la final afli detalii noi care te fac să înțelegi că lucrurile nu sunt mereu asa cum par la prima impresie.
Mai sunt cateva cărți scrise de Backman, care nu a fost traduse încă în limba română. Nu cred că mai am răbdare să astept traducerea, așa că voi incerca să le citesc direct în engleză.
Sunt curioasă: voi ați citit vreuna din cărțile acestea? Cum vi s-au părut? Care v-a plăcut cel mai mult?
Ce alte cărți bune de citit ați vrea să îmi recomandați?
Leave a Reply