Aniversările pe timp de pandemie nu sunt tocmai cele mai fericite, pentru că nu poți să sărbătorești cu prietenii, nu poți să mergi la un restaurant sau să ieși undeva să dansezi. De câteva luni, ne-am sărtprit prietenii doar prin telefon și foarte rar am reușit să ne vedem să sărbătorim cum se cuvine.
Cu toate astea, ziua mea de ieri a fost foarte frumoasă. Am petrecut cu soțul și copiii, care m-au scos într-o mică excursie de câteva zile. Am avut parte de vreme frumoasă, ne-am plimbat, am luat prânzul la o terasă și chiar ne-am bucurat de un pic de soare ieri la prânz.
Archives for October 2020
38 de lucruri pe care le-am învățat în 38 de ani
Astăzi împlinesc 38 de ani și mă bucur că viața mi-a oferit multe oportunități de învățare pe care am încercat să le valorific cum am putut mai bine. De-a lungul timpului am avut tot felul de peripeții de ziua mea, unele amuzante, altele mai puțin amuzante. La aniversarea de 13 ani eram internată în spital, fiind operată de apendicită. A fost prima dată când nu am putut să mănânc tort, dar salonul a fost plin de colegi și prieteni. Anul ăsta pot să mănânc tort, dar nu pot invita prietenii să petrecem împreună. Pandemia asta ne-a adus noi provocări și cu ocazia asta mai învăț încă ceva: Degeaba poți să mănânci tort, dacă nu poți să îl împarți cu prietenii.
Citeste in continuareȚinute de toamnă în culori pastel
Propunerea mea de astăzi este una mai inedită: ținute de toamnă în culori pastel. Cum vine vremea rece, tendința este să ne camuflăm în haine închise la culoare, în care predomină negrul și gri-ul. Astăzi am pregătit câteva propuneri care vă vor scoate din zona de gri și negru, mizând pe culori calde: crem, bej, maro, galben muștar, vișiniu, verde mentă și chiar un pic de portocaliu. Sunt culori foarte frumoase, care veți vedea că arată foarte bine împreună, dacă sunt respectate câteva reguli.
Citeste in continuareCum să îți găsești motivația atunci când nu ai chef de muncă
În ultimele zile am simțit o stare de letargie, un fel de oboseală care mă impiedica să mă mobilizez și să fac orice. Parcă nu aveam chef de nimic, cu greu puteam să fac ceva, iar totul era pe pilot automat. Am făcut doar ceea ce era absolut necesar, dar nu puteam să mă mobilizez să scriu ceva nou sau să mă gândesc la noi articole pentru blog, sămă ocup de proiectele care necesită mai multă atenție și energie. De parcă o greutate imensă mă trăgea în spate și mă împiedica să mă mobilizez. Aș fi stat numai în pat, puteam doar să citesc sau să mă uit la copii cum se joacă.
Citeste in continuareCum poți ajuta antreprenorii români
În ultima vreme am văzut multe mesaje pe rețele de socializare, prin care oamenii își propuneau să ajute antreprenorii români, prin postări la care toată lumea își prezenta produsul, afacerea. O idee foarte frumoasă, dar din pacate un pic ineficientă în varianta în care a fost aplicată: aceea de a lăsa un comentariu la o postare cu brandul, serviciile și produsele oferite.
În perioada aceasta în care toate business-urile suferă într-un fel sau altul, în care izolarea și reducerea interacțiunii umane afectează economia, este foarte important să susținem business-urile mici, pentru că ele generează locuri de muncă, plătesc contribuții și impozite la stat. Este clar că și pentru cei mari este greu, dar un business mare are mai multe șanse să se mențină pe linia de plutire sau să reziste, chiar dacă asta înseamnă să reducă activitatea. Pentru un business mic, în schimb, reducerea numărului de clienți poate însemna falimentul.
Citeste in continuareL-am ținut în brațe și nu s-a învățat
Andy a fost un copil plângăcios de mic, care a vrut mereu în brațe. Doar așa se liniștea, în brațe. Avea nevoie să fie ținut în brațe să adoarmă, avea nevoie să fie ținut în brațe când mergeam la plimbare, avea nevoie să fie ținut în brațe mereu.
Din prima noapte în maternitate, a dormit mai bine la mine în brațe. Îl puneam în pătuț și se trezea, îl luam iar în brațe și adormea. Era mic și moale, cald și pufos și îmi plăcea să îi simt respirația pe pielea mea, să îl pot mângâia în voie și să îi simt mânuțele mici prinse de bluza mea.
Citeste in continuareDespre entuziasmul copiilor de a merge din nou la școală
De când a început să meargă din nou la grădiniță, Mark este cel mai fericit. Se trezește dimineața imediat, fără să tragem de el, fără drame. Imediat se duce la baie, se spală, apoi din câteva mișcări se schimbă și e deja la ușă. Așa entuziasm nu am văzut niciodată la el.
Seara, când se intoarce acasă, nu îi mai tace gura: cu cine s-a jucat, ce activități au făcut, ce a zis colegul X, ce au mâncat, ce a zis Doamna Educatoare, ce a colorat, cine cu ce era îmbrăcat. Înainte abia scoteam de la el câteva cuvinte, abia aflam ceva din ce făcea toată ziua acolo.
Citeste in continuareCum să îți recâștigi încrederea în tine (P)
Fiecare femeie are nevoie să se simtă frumoasă, să se simtă iubită, să se simtă respectată, să se simtă ocrotită. Este important cum ne văd cei din jur, dar și mai important este cum ne vedem noi. Multe femei se uită la ele și văd doar defectele, iar în timp asta ajunge să ne scadă foarte mult încrederea în noi. Fiecare complex pe care ni-l facem, fiecare gând negativ pe care îl rostim despre noi, ne face să cădem în capcana lipsei de încredere în noi, să ne subminăm singure dragostea față de noi.
Citeste in continuareChestii care mă enervează
Mereu vă povestesc despre lucrurile care îmi plac: cărți, produse de îngrijire, haine, accesorii, spectacole, activități cu copiii. Dar sunt și lucruri care nu îmi plac și mai ales, atitudini care mă enervează. În ultima vreme m-au enervat câțiva oameni care au impresia că le știu ei pe toate, că sunt mai tari decât OMS-ul și decât toți medicii și epidemiologii la un loc. Sunt sigură că v-ați prins despre ce este vorba (are legătura cu scurta mea ședere în spital de acum ceva vreme). Și dacă tot m-am aprins, m-am gândit să mă calmez în scris și am făcut o listă cu chestii care mă enerevează.
Citeste in continuare