De când a început să meargă din nou la grădiniță, Mark este cel mai fericit. Se trezește dimineața imediat, fără să tragem de el, fără drame. Imediat se duce la baie, se spală, apoi din câteva mișcări se schimbă și e deja la ușă. Așa entuziasm nu am văzut niciodată la el.
Seara, când se intoarce acasă, nu îi mai tace gura: cu cine s-a jucat, ce activități au făcut, ce a zis colegul X, ce au mâncat, ce a zis Doamna Educatoare, ce a colorat, cine cu ce era îmbrăcat. Înainte abia scoteam de la el câteva cuvinte, abia aflam ceva din ce făcea toată ziua acolo.
Vineri seara a fost foarte supărat, că în weekend nu merge la grădinință și lui îi place acolo, cu colegii lui, cu activitățile de acolo. Nu îmi venea să cred, parcă e alt copil.
După 6 luni de stat numai cu noi, avea nevoie de socializare cu alți copii, ca de aer. Și de aici provine tot entuziasmul. Oricât ne-am juca noi cu ei, oricât de multe activități am face, tot cu alți copii e mai bine, tot socializarea cu omuleți de vârsta lor le aduce o stare de bine.
Primele două săptămâni din anul școlar le-a ratat, pentru că a stat în carantină, cât eu am fost bolnavă. Ne făceam griji că se va acomoda mai greu, că ceilalți copii sunt deja obișnuiți cu ritmul. Nu a fost cazul, din prima zi a fost foarte fericit că merge la grădiniță și s-a adaptat foarte repede. La final de săptămâna mi-a arătat tot ce a lucrat la grădiniță și mi-a spus să îi cer Doamnei Educatoare fișele pe care le-au făcut ceilalți copii cât a lipsit el. I le-am cerut, ce puteam să fac, iar seara cum ajunge acasă, vrea să se apuce de ele.
Mă bucură mult entuziasmul lui și chiar înțeleg că este fericit cu prietenii lui, cu copii de vârsta lui și într-un loc în care este stimulat să învețe. Dar mi se strânge inima când mă gândesc că este posibil să se închidă din nou școlile și grădinițele să revenim la lecțiile online.
Copiii voștri cum se simt de când au revenit iar la școală/ grădiniță?
Leave a Reply