O cană de ceai, o pătură moale, lampa aprinsă și o carte bună pe care nu o poți lăsa din mână. Așa arată pentru mine o seară liniștită de iarnă. Cărțile polițiste înseamnă suspans, tensiune, mizând pe emoții puternice, oferind surpriză, anxietate și adrenalină. Nu este de mirare că astfel de cărți sunt greu de lăsat din mână și sunt “devorate” în câteva zile.
Recunosc că eu alternez stilurile de cărți pe care le citesc, sunt momente în care prefer cărți polițiste, dar și momente în care caut cărți de autodezvoltare sau romane mai liniștite ca ritm al acțiunii. Dar atunci când am timp de citit, prefer un thriller bun pe care să îl dau gata într-un weekend.
Am pregătit o listă cu câteva cărți polițiste super bune care mi-au plăcut mult și pe care le-am citit pe nerăsuflate.
- Fata din tren – Paula Hawkins. Rachel pare o femeie cu probleme, obsedată de fostul soț. Ea merge în fiecare zi cu trenul și din tren spionează casa unui cuplu, care pare perfect. Rachel pare genul de personal bolnav, care se bagă acolo nu este cazul, care face obsesii și nu poate să uite trecutul. Lucrurile iau o întorsătură neplăcută, femeia pe care Rachel o privește din tren, dispare și totul pare să se răstoarne. La final, aflăm de fapt cum a ajuns Rachel să fie alcoolică și cine este vinovat de dispariția femeii.
- Pacienta tăcută – Alex Michaelides. Viața perfectă, casa perfectă, relația perfectă. Doar că soția ajunge să își împuște soțul și refuză să mai vorbească ani de zile. Ea este internată într-o instituție pentru persoane cu tulburări mintale și nimeni nu își mai bate capul să o facă să vorbească sau să îi amelioreze starea, pînă când apare un doctor nou, care pare pus pe fapte mari. El este atât de interesat de cazul ei, încât începe să sape în trecutul ei, merge chiar să îi întâlnească puținii membri ai familiei ei. Își depășește chiar puțin atribuțiile, rolul lui ajungând să fie la limita dintre psihoterapeut și detectiv. Finalul este magnific, iar povestea este inteligentă, sofisticată, încarcată cu mult suspans. Pe mine m-a dus un pic cu gândul la filmul Inception. Finalul mi-a plăcut atât de mult, încât parcă aș fi vrut sămai citesc odată cartea doar ca să surprind acele detalii pe care poate le-am scăpat din vedere la prima lectură.
- Acolo unde cântă racii – Dela Owens. Alături de Pacienta Tăcută, cartea asta a fost una dintre cele mai bune pe care le-am citit anul ăsta. Povestea este un pic tristă și ciudată. O familie locuiește la marginea unei mlaștini și din cauza violenței tatălui, mama își părăsește copiii iar la rândul lor aceștia pleacă de acasă, lăsând-o dingură pe Kya, mezina de 5 ani. Tatăl vine rar acasă și fetei îi ajung greu banii de mâncare, iar la un moment dat acesta nu mai apare deloc. Fata reușește să supraviețuiască singură, trăind cu animalele din pădurile și canalele din zona unde locuiește. Când unul din tinerii din orașul apropiat este găsit mort, ea devine principalul suspect, pentru că toată lumea știa că avusese o legătură romantică cu ea. Dar oare chiar este ea ucigașul? Cartea este extrem de frumoasă, îmbinând elemente din romanul de dragoste cu elementele unui thriller.
- Institutul – Stephen King. Este primul roman al lui Stephen King pe care l-am citit, dar cu siguranță nu va fi ultimul, pentru că mi-a plăcut atât de mult încât sigur voi mai căuta și altele. Luke este un copil super dotat, care este mult prea deștept pentru vârsta lui. El este răpit din camera sa într-o noapte, părinții săi sunt uciși și ajunge într-un institut împreună cu alți copii. Copiii nu știu foarte bine de ce se află acolo și ce vor să obțină de la ei cei care le fac teste, dar ajung să facă o coaliție împreună și încearcă să evadeze. Majoritatea copiilor au puteri paranormale, care îi ajută în lupta împotriva medicilor. Finalul este un pic SF, dar este un roman bun, cu un subiect unic și aluzii subtile la diverse evenimente din viața politică din SUA (cum ar fi președinția lui Trump).
- Un apartament la Paris – Guillaume Musso. Aceasta este o carte pe care am judecat-o prea repede și la primele pagini, impresia a fost una negativă. Mi s-a părut un roman banal, cu multe clișee literare și prea comercial. Am continuat totuși să îl citesc pentru că mi-a fost recomandat de o prietenă cu care fac mereu schimb de păreri și de cărți și în care am mare încredere la gusturile literare. Nu a ma durat mult până să îmi schimb părerea și să ajung să fiu prinsă îmi mrejele poveștii. Doi străini închiriază dintr-o eroare același apartament și ajung să petreacă câteva zile sub același acoperiș. Apartamentul aparținuse unui pictor celebru, care murise cu un an în urmă. Întrigați de viața pictorului și de turnura ciudată pe care a luat-o viața acestuia, cei doi ajung să investigheze împreună moartea fiului pictorului și să sapeîn trecutul vieții de familie a acestuia. Chiar dacă uneori pare un pic țesută prea mult povestea, subiectul este palpitant și până la urmă mi-a plăcut. Aseară am început Chemarea îngerului, dar încă este prea devreme să îmi fi format o părere sau să vă dezvălui subiectul.
- Prințesa Ghețurilor – Camilla Lackberg. Despre cărțile Camillei Lackberg v-am mai povestit în articolul cu scriitori suedezi. Acțiunea cărților sale ale loc într-un orășel mic din Finlanda. Alexandra pare să aibă viața perfectă: este frumoasă, talentată, provine dintr-o familie înstărită, are un soț care o adoră. Totul se destramă când este găsită moartă în cadă. Întâmplarea face ca ea să fie găsită de prietena ei din copilărie, Erica, care este scriitoare. Ancheta este condusă de un polițist tânăr, Patrick, cu care Erica ajunge să aibă o relație. Ei rămân singurele personaje care apar constant în cărțile din seria Fjallbacka. Moartea Alexandrei nu prea are nicio noimă, la început pare că nimeni nu ar fi avut niciun motiv să o ucidă, apoi apare la suprafață prietenia ei cu un pictor alcoolic, dar nu te poți aștepta ca să afli de la pagina o sută cine este ucigașul.
- Predicatorul – Camilla Lackberg. În același orășel mic, un băiețel descoperă cadavrul unei femei. Crima îi sperie pe toți, mai ales că pare să semene perfect cu alte două crime care avuseseră loc cu douăzeci de ani în urmă. Cum este posibil ca ucigașul să fi stat ascund timp de 20 de ani și să fi reapărut în mod misterios? Această serie de cărți creează dependență, așa că veți vrea sigur să citiți și următoarele cărți.
- Bărbatul care n-a mai sunat – Rosie Walsh. Nu este un thriller propriu zis pentru că nu este vorba despre nicio crimă, dar misterul și ritmul palpitant din roman m-au făcut să îl includ în această categorie. După ce a petrecut câteva zile superbe cu bărbatul perfect, de care s-a îndrăgostit, Sarah nu mai primește niciun semn de la el. Începe să se întrebe dacă a pățit ceva sau a fost totul o relație de scurtă durată, la finalul căreia el a părăsit-o. Deși toți prietenii o sfătuiesc să uite de el, ea caută tot felul de indicii, îi verifică conturile de social media și este hotărâtă să afle motivul pentru care el nu o mai caută.
- Sora mea ucigașa în serie – Oyinkan Braithwaite. Aceasta este o recomandare pe care am primit-o din partea a două prietene care au citit cartea și care mi-au spus că este foarte bună. Când ai o soră care se descotorosește de iubiți eliminându-i complet, trebuie să știi ce alegi: familia sau legea? Romanul este lăudat de toate publicațiile mari, ca debordând de umor negru, iar Oyinkan Braithwaite se anunță o noua voce în literatura internațională.
Acestea sunt recomandările mele de astăzi, sper să vă placă și să vă găsiți timp să citiți de Sărbători. Voi ce cărți minunate ne recomandați?
Leave a Reply