A fost un an greu, a fost un an ciudat, a fost un an cu provocări, cu obstacole, cu piedici, cu boli, cu frici, cu incertitudine, dar suntem aici, aproape la final și chiar dacă nu a fost un an ușor, sigur a avut și momente bune. Iar la final de an, vreau să mi le amintesc pe cele bune, să rămân cu gustul plăcut al amintirilor frumoase.
Am făcut prima dată un exercițiu de recunoștință în 2018, după ce am citit la Cristina Oțel despre acest concept. În fiecare seară îmi notam în telefon un moment plăcut al zilei. După 3 luni destul de grele (cu un bebeluș care nu dormea noaptea și cu un copil de 3 ani și jumătate care avea nevoie de multă atenție și afecțiune) m-am uitat pe ce îmi notasem în fiecare zi și am zâmbit. Pentru că acolo nu scria nici de febră, nici de plânsete, nici de mici tantrumuri sau de oboseala mea. Acolo scria despre râsete, despre îmbrățișări, despre cuvinte frumoase. La finalul acelor luni, pe hârtie rămăsese doar ce era bun și frumos. Și de atunci am făcut mereu exercițiul ăsta, nu zilnic, dar măcar săptămânal.
În pandemie am revenit de multe ori în gând la exercițiul acesta și atunci când aveam timp, îmi aminteam câteva din lucrurile frumoase din acea săptămână. M-a ajutat să văd mai bine partea plină a paharului, să mă concentrez pe ceea ce putem face pentru a fi fericiți în condițiile în care restricțiile de tot felul ne îngrădeau libertatea de mișcare. Și a funcționat, iar acum pot spune sincer că a fost o idee minunată să țin acest mic jurnal al recunoștinței, pentru că mă uit în urmă și iată ce îmi amintesc despre 2020:
Am vizitat multe locuri frumoase din țară
Nu am avut curajul să plecăm în vacanță în străinătate, dar ne-am plimbat mult în țară și am văzut niște locuri absolut superbe. Am fost o săptămână la Sibiu și de acolo la Hunedoara, Alba- Iulia, am vizitat multe biserici fortificate și cetăți din zona Sibiului. Aș putea spune că anul ăsta România a fost mai frumoasă, pentru că am văzut-o în multe din pozele prietenilor postate pe social media și așa am ajuns să aflu de multe locuri minunate din țara noastă. Ne-a plăcut atât de mult, încât ne-am propus ca în fiecare an să explorăm o zonă în care nu am mai fost până acum.
Am petrecut mult timp cu copiii
La începutul anului, ne-am propus două lucruri: să călătorim mult și să stăm mai mult cu familia. S-au îndeplinit amândouă, dar altfel decât speram. De călătorit, am călătorit în țară și chiar a fost frumos. Iar cu copiii, nici nu visam eu că vom sta așa mult împreună. La început a fost greu până ne-am găsit ritmul, dar apoi am avut timp să ne jucăm, să inventăm jocuri, să facem experimente, puzzle-uri, să lipim, să facem spălătorie auto sau avioane din materiale reciclate și mai ales, să citim multe povești.
Mese în familie
Da, gătitul a fost o mare provocare pentru mine anul acesta, dar am supraviețuit și chiar am încercat câteva rețete noi. M-a ajutat mama cu indicații prin telefon, am mai urmărit filmulețe pe internet, am mai comandat când simțeam că nu mai știu, că nu mai pot să gătesc. Dar cel mai mult mi-a plăcut că am mâncat împreună, toți 4, aproape în fiecare zi. Că am pus masa cu farfurii, tacâmuri și șervețele, că am stat împreună la prânz, ca și cum ar fi fost duminică în fiecare zi.
Un ritm mai liniștit
Un mare plus pe care l-a adus pandemia a fost încetinirea ritmului prea alert în care trăiam. Nu mi-a fost dor de alergatul dintr-un loc în altul: de acasă la grădiniță, de la grădiniță la birou, apoi la întâlniri și iar la grădiniță, iar acasă. Nu mi-a fost dor de aglomerația din trafic, de căutatul unui loc de parcare, de învârtitul în cerc în jurul grădiniței sau a clădirii de birouri până reușeam să parchez. Nu mi-a fost dor de faptul că nu aveam niciodată timp, că mereu eram pe fugă, mereu era ceva nerezolvat. Am simțit că am luat o pauză de la agitație, de la efervescența care ne obosea și ne stresa zi de zi.
Cursuri online
Mereu îmi doream să urmez niște cursuri noi, dar nu reușeam să ajung niciodată din cauza programului, a activităților copiilor, a haosului nebun în care se desfășura totul. Pandemia asta a deschis mult calea spre online și multe cursuri au devenit disponibile online, așa că am putut să ajung la ele, am reușit să îmi fac timp în program să urmăresc video-uri, tutoriale sau chiar să ascult podcast-uri care m-au ajutat mult pe partea profesională.
Cărți citite
Au fost momente în care nu am putut să citesc, anxietatea și teama de necunoscut, fiind principalii factori perturbatori. Dar odată ce am depășit acel moment, am intrat într-un ritm în care parcă devoram cărțile. Am citit peste 30 de cărți anul ăsta, în mare parte romane, dar și câteva cărți de dezvoltare personală (câteva recomandări găsiți aici aici și aici). Filme nu pot să spun că am văzut așa multe, doar câteva mini seriale.
Am trecut cu bine peste COVID
Poate trebuia să încep cu asta, că suntem sănătoși, că am trecut cu bine peste boala asta și că suntem bine. Că părinții și bunicii ne sunt sănătoși și sperăm că vor rămâne așa.
Pentru 2021 nu mai îndrăznesc să fac planuri și rezoluții. Îmi doresc un singur lucru: să fim sănătoși și vouă vă urez același lucru.
Pentru voi cum a fost 2020? Care sunt lucrurile bune pe care vreți să vi le amintiți peste ani?
Adina says
Buna Anca. A fost un an foarte greu si mi-as dori ca anul care vine sa ne aduca multa sanatate, pentru ca din pacate nu exista doar COVID ci si alte boli ☹️. Mi-as fi dorit sa scriu ca am avut si lucruri bune dar cand esti bolnav nu prea mai vezi jumatatea plina a paharului.La multi ani si un An Nou Fericit si bogat 🙂!!!
Totul va fi bine ! ☀️
Anca says
Multa sanatate, Adina! Te imbratisez cu drag!