Săptămâna trecută am scris despre organizarea casei după metoda Marie Kondo și o prietenă m-a întrebat cum aplic minimalismul în cazul cărților. Mi-am dat seama imediat că de cățiva ani aplic minimalismul la cărți, chiar dacă citesc mult. Nu m-am gândit până acum să povestesc despre organizarea bibliotecii și mai ales despre cum păstrăm minimalismul la cărți, dar acum îmi dau seama că este un subiect de interes.
Eu citesc destul de mult (cel puțin așa consider eu), cam 40 de cărți anual. Cu toate astea, nu am o bibliotecă imensă, sau ce puțin nu mai am o blibliotecă imensă. Pentru că nu adaug în bibliotecă 40 de cărți anual. Dar nu a fost mereu așa.
Acum câțiva ani, când m-am mutat unde locuiesc acum, am fost nevoită să renunț la mare parte din biblioteca acumulată în facultate. Mi-a fost foarte greu, pentru că eram convinsă că biblioteca reflectă faptul că îmi place să citesc și că fără o bibliotecă mare, care să ocupe un perete întreg, nu aș putea să trăiesc. Dar din lipsă de spațiu în noua casă, am fost forțată să renunț la multe cărți. Atunci când ne-am mutat, cărțile le-am lăsat la finalul procesului de selecție, pentru că îmi venea foaret greu să mă despart de ele. Simțeam că las în urmă o parte din mine, din viața mea, din ceea ce sunt și din ceea ce știu. Am început procesul de selecție, ca și cum îmi luam rămas bun de la un prieten drag pe care nu mai aveam să îl văd niciodată. Am luat carte cu carte și îmi aminteam când am cumpărat-o, dacă am citit-o, ce emoții mi-a adus. Ca procesul să fie mai ușor,am împărțit cărțile pe mai multe categorii:
- cărți pe care încă nu le citisem
- cărți pe care le-am citit, mi-au plăcut mult și aș vrea să le recitesc
- cărți care mi-au plăcut, dar nu cred că le voi mai reciti
- cărți de facultate
- cărți care nu mi-au plăcut.
Am păstrat și am pus în cutii pentru mutare cărțile din primele 2 categorii: cărțile pe care nu le citisem și cărțile pe care aș vrea să le mai recitesc.
Celelalte cărți le-am trecut într-un tabel excel cu titlu și autor și am trimis mailuri către mai multi prieteni. Cei care au fost interesați, au venit și și-au ales ce le-a plăcut. M-am bucurat mult atunci când am văzut că își doresc acele cărți si multe sunt acum în bibliotecile lor. Pe celelalte le-am dus la anticariat. A fost greu să mă despart de ele, dar mi-am dat seama că nimeni nu mi-a luat ceea ce am acumulat din ele (este normal că am uitat o parte din informatii, dar ceea ce era important a rămas cu mine) și că acum are altcineva șansa să le citească (poate un student care nu are bani de cărți noi, poate un colecționar care caută un anumit exemplar).
După ce m-am mutat în noul apartament, am încercat cât de mult posibil să păstrez minimalismul ca să nu aglomerez casa, fără a scădea numărul cărților citite.
Iată câteva idei care m-au ajutat pentru a păstra ordinea în bibliotecă:
Citesc cărți în variantă electronică.
Știu că sunt multe persoane care nu agrează acest stil de lectură, dar merită încercat pentru că este mult mai ușor de citit și foarte economic din punct de vedere al spațiului. Nu citesc pe laptop sau pe tabletă, citesc pe un , adică un dispozitiv creat special pentru citit, pe care pot să ajustez mărimea literelor și luminozitatea ecranului, astfel încât să citesc și vara pe plajă (pe tabletă este imposibil să citești vara din cauza luminii puternice a soarelui) și noaptea în pat când e lumina stinsă (pentru că ecranul este luminat). Pentru astfel de ebook reader există cărți de cumpărat în format special, care sunt ceva mai ieftine decât cărțile normale. Nu am piratat niciodată cărți, nu le-am descărcat de pe site-uri cu cărți furate, am cumpărat mereu de pe site-urile românești din secțiunea ebooks. Dezavantajul etse că nu sunt disponibile multe cărți în această variantă și de multe ori nu găsesc o carte în varianta e-book, dar așa am descoperit mulți autori noi. Este foarte ușor de citit pe un astfel de device, nu mai trebuie să întorci paginile, iar atunci când Andy era mic și alăptam sau stăteam cu el în brațe prin casă ore întregi, era o variantă foarte comodă prin care puteam citi în timp ce legănam copilul. Iar pentru vacanțe este cea mai simplă modalitate de a lua multe cărți cu mine, fără să îmi rup spatele de la cărat sau fără să plătesc suprataxă de bagaje.
Las cărțile să circule mai departe
Am citit la un moment dat o idee care mi-a plăcut, care suna cam așa: e păcat să ții o carte captivă într-o bibliotecă în care nu e citită de nimeni, când ea ar putea să aducă bucurie și altor oameni. Cărțile trebuie să circule pentru a aduce bucurie cât mai multor oameni. Mi-a plăcut mult ideea asta (îmi pare rău, dar chiar nu îmi aduc aminte unde am citit) și mi s-a părut că era exact ceea ce căutam eu, adică o idee care să mă ajute să nu mă simt vinovată că nu păstrez cărțile. Îmi era acum clar că ideile rămân în cap și nu contează mărimea bibliotecii de pe perete, ci ceea ce ai asimilat și ai învățat din cărți, așa că mi-a fost foarte ușor să adopt acest concept și să dau mai departe cărțile pe care le citeam. Așa au ajuns cărțile mele în străinătate, la prieteni care locuiesc acolo și vin ocazional acasă. Un singur lucru îi rog atunci când le dăruiesc cărțile mele: să le lase să circule mai departe și să le dăruiască la rândul lor.
Împrumut cărți de la prieteni
Am câteva prietene cu care povestesc constant despre cărțile pe care le citim și atunci când am ocazia, împrumut cărți de la ele, iar apoi le returnez. Așa mă asigur că am cu cine să povestesc despre cartea respectivă și am mereu o sursă nouă de cărți atunci când nu mai știu ce să mai citesc. Atunci când împrumut o carte, de cele mai multe ori o citesc imediat, ca să nu o țin foarte mult timp și să o returnez cât pot de repede. Aș putea spune că mă ocup prioritar de cărțile împrumutate, că poate proprietarul are nevoie de ele.
Bineînțeles că sunt și cărți pe care vreau să le păstrez, de care nu mă despart așa ușor, dar numărul lor este mult mai mic acum, când nu mai am obiective legate de păstrarea cărților, ci doar de citirea lor. Deși biblioteca mea este mult mai mică acum decât era acum 4 ani, simt că am cărți mai valoroase și am citit mai mult în fiecare an. Ca în zicala aceea: hobby-urile noastre nu ar trebui să ne ocupe spațiul din casă, ci timpul nostru.
Leave a Reply