“” de Laura Markham este una dintre cele mai valoroase cărți despre parenting pe care le-am citit. Laura Markham pornește de la ideea că parentingul nu însemnă ce face copilul, ci cum răspunde părintele la ceea ce face copilul. Iar ca un părinte să poate crește un copil armonios, cu calm și cu blândețe, trebuie în primul rând să știe cum să își regleze și să gestioneze propriile emoții.
O să vă spun de la început că nu este o carte pe care am citit-o peste noapte, este o carte pe care am citit-o bucățică cu bucățică și chiar au fost anumite pasaje pe care le-am reluat, pentru că mi s-au părut foarte valoaroase și am vrut să fiu sigură că am reținut cât mai bine ideile. Deasemenea, nu este o carte pe care să o citești și să o lași pe un raft, eu simt că voi mai reveni la ea să recitesc anumite părți.
De ce mi-a plăcut această carte?
Pentru că are exemple concrete, pe care le poți aplica imediat. Dar mai ales pentru că am înțeles cum funcționează creierul copiilor și cum funcționează emoțiile noastre. Am înțeles de ce ne enervăm, de ce copiii nu ne ascultă, de ce apar luptele de putere între noi și copii si cum putem să renunțăm la țipete sau pedepse.
Laura Markham este doctor în psihologie, cu experiență îndelungată de clinician, fondator al AHA! Parenting – un site de parenting foarte apreciat la nivel mondial. În conferințele pe care le susține, autoarea pune accentul pe relația dintre părinți și copii, de la naștere până la maturitate. Ea promovează creșterea cu blândețe, cu empatie, sprijinind dezvoltarea armonioasă a copiilor astfel încât să devină adulți încrezători în forțele proprii.
abundă de idei pentru o relație frumoasă între părinți și copii, explică cum putem gestiona crizele de furie (ale noastre și ale lor), momentele în care copiii refuză să facem ce îi rugăm noi, cum să clădim o relație bazată pe iubire și încredere.
Eu am ales 10 idei care mi s-au părut cele mai importante pentru o relație armonioasă cu copiii.
1. Copiii se comporta ca niște copii, pentru că sunt copii.
“Copiii nu iși pot gestiona furia. Ei nu inteleg nimic din accesul de gelozie care ii determinăsă își lovească surioara. Au nevoie de ajutorul nostru pentru a gestiona teama că nu îi iubim pentru că nu ar fi suficient de buni. “
Copiii nu au capacitatea de a-și regla emoțiile. De asta plâng din orice, fac crize de nervi atunci când le refuzăm ceva, se dau cu fundul de pământ când nu vor să facă un anumit lucru. Trebuie să pornim de la ideea că ei nu știu cum să reacționeze în anumite momente și rolul nostru este să îi ghidăm pentru a-și înțelege emoțiile. Ei nu se dau cu fundul de pământ pentru a ne enerva pe noi, nu se tăvălesc pe jos pentru că vor să ne șantajeze emoțional, ci pentru că nu știu cum altfel să reacționeze și cum să gestioneze emoțiile puternice care îi încearcă. Creierul lor se dezvoltă pe măsură ce ei cresc, iar atunci când sunt mici nu pot să îți gestioneze emoțiile.
2. Rolul părinților este de a ghida emoțional copilul
Așa cum îi învățăm pe copii să numere, să citească, așa trebuie să îi învățăm să își înțeleagă emoțiile și să știe cum să le facă față. De cele mai multe ori, crizele copiilor sau refuzurile lor nu sunt despre acel “ceva”, ci despre emoțiile care sunt prea puternice pentru ei. În loc să încercăm să împăcăm copilul oferindu-i obiectul dorit sau stingând cumva criza, tot ce trebuie să facem este să le stăm alături pentru a face față emoțiilor puternice. Și totul pare de-odată mult mai simplu.
3. Începe cu tine
Pentru a putea fi un părinte liniștit, care să reacționeze cu calm și cu empatie la toate micile crize ale copiilor, trebuie să te asiguri tu că ești bine. La fel cum în avion îți pui întâi tu masca de oxigen și apoi copilului, așa trebuie să ai grijă întâi de starea ta interioară și apoi poți să îți ghidezi emoțional copilul.
4. Este în puterea ta ca adult să nu țipi la copil (și aici sunt date câteva metode foarte bune de calmare).
Atunci când înțelegi că un copil nu țipă la fratele lui ca să te enerveze pe tine, că nu a întins toată hârtia igienică prin casă ca să îți dea ție mai mult de lucru, atunci poți să reacționezi cu calm la (aproape) tot ce face un copil. Trebuie să înțelegi că nu este despre tine, ci despre el: despre curiozitate, dezvoltare, cunoaștere, sau poate doar testare de limite. Dar indiferent ce face copilul, tu controlezi cum reacționezi, dacă țipi sau găsești o cale de a te calma înainte să dai drumul dragonului
5. Alege iubirea.
Ideea aceasta este prezentă mereu pe parcursul cărții, ca un reminder că asta e tot ceea ce trebuie să facă un părinte: să își iubească copilul. Atunci când copilul te lovește sau aruncă cu jucării în fratele său, atunci când îți strigă că nu te mai iubește și ești un părinte rău, alege iubirea. Nu te enerva, pentru că ții minte că el nu este complet dezvoltat emoțional și de aceea reacționează așa. Asigură-l că tu îl iubești, chiar dacă el este supărat și spune cuvinte grele. ,,Nu țipi la o floare care nu crește frumos, o uzi.”
6. Evită pedepsele.
Pentru pedepse este un subcapitol în carte, în care este explicat de ce pedepsele nu funcționează pe termen lung. Sunt explicate și efectele palmelor peste fund, cât de umilitor si degradant este pentru un copil să fie lovit chiar de persoana pe care o iubește cel mai mult. Atunci când îi pedepsim, copiii nu vor înțelege ce au greșit, vor avea grijă doar ca data viitoare să nu mai fie prinși. În plus ei se vor simți dați la o parte, abandonați, inadecvați, adică neiubiți. Mai mult, părinții care apelează la pedepse constată la un moment dat că se învârt într-un cerc vicios și tot trebuie să crească pedepsele. Întrebarea este: până unde pot crește pedepsele?
7. Limite și reguli clare.
Alternativa la pedepse este să avem reguli clare pe care copiii să le cunoască și să le poată înțelege, dar și să impunem limite: “Nu te pot lăsa să îți lovești fratele”, “Nu te pot lăsa să arunci cu jucării în ceilalți copii.” “Pare foarte distractiv, dar mă tem că unul dintre noi o să se rănească.”
8. Conectare, conectare, conectare.
O altă idee care este prezentă mereu. Un copil nervos, furios, care țipă este un copil care are nevoie de atenție, de iubire. De aceea trebuie să ne asigurăm că umplem nevoia de afecțiune și de conectare a copiilor noștri. “Ce este la fel de important precum hrana pentru o dezvoltare optimă a bebelușilor? Conectarea.” În carte sunt exemplificate diferite variante de conectare pe parcursul zilei, de la timpul special până la jocuri prin care putem să ne conectăm cu cei mici și să elinimăm luptele de putere. Copiii au nevoie de conectare cu părinții pentru a se simți în siguranță și atunci când sunt siguri de iubirea si aprecierea părinților, nu mai trebuie să apelăm la amenințări, țipete sau cicăleli.
9. Empatie.
Pentru a îi putea ajuta pe cei mici să facă față dramelor emoționale, trebuie să înțelegem cauza supărării lor și să le arătăm că înțelegem prin ce trec. “Știu că ești supărat că ți-am spus că nu se poate să mai mănânci încă o prăjitură. Îți place atât de mult prăjiturile și acum ești trist pentru că nu îți mai dau voie să mânânci încă una“. Uneori este suficient doar să le spunem copiilor că înțelegem prin ceea ce trec: “Văd că ești supărat!”, “Înțeleg că mai voiai să te joci.”
10. Dezvoltarea intelgenței emotionale.
Este foarte important să îi ajutăm pe copii să identifice emoțiile (furie, frică, tristețe, fericire, surprindere, dezgust) să le explicăm, să știe să le recunoască și să știe apoi cum să le facă față. Este greu să facem asta mai ales că uneori nici noi nu știm să le recunoaștem și să le spunem pe nume, dar este important să le explicăm copiilor noștri că aceste emoții sunt normale, că toți le experimentăm în diverse momente și că nu este o rușine să simți. Nu trebuie să îi invățăm să își reprime emoțiile, ci doar să le gestioneze cât mai bine pentru a avea o viață cât mai armonioasă emoțional.
Cartea aceasta are și o continuare: “” în care am găsit sfaturi foarte interesante pentru a pregăti fratele mai mare pentru venirea pe lume a frățiorului, dar și pentru a rezolva conflictele dintre frați.
Vă recomand din suflet să citiți cartea “” mai ales dacă aveți momente în care vă dați seama că țipați cam des sau că luptele de putere dintre voi și copii au devenit tot mai frecvente, dacă simțiți că nu mai știți ce să faceți ca să vă înțelegeți cu copiii.
Sunt curioasă dacă ați citit această carte și cum vi s-a părut sau dacă ați citit alte cărți interesante despre relația cu copiii.
Leave a Reply