Vă povesteam acum ceva timp că am citit cartea Arta subtila a disperării de Mark Manson si vă promiteam că voi reveni cu câteva idei din carte. M-am tot gândit ce să aleg să vă povestesc, pentru că sunt multe idei care merită discutate, dar nici nu vreau să vă pun totul pe tavă, că poate mai aveți și voi chef să descoperiți singurei câte ceva din cartea asta.
În primul rând nu e o carte deloc subtilă. Manson are un stil direct si spune lucrurilor pe nume, iar primul adevăr pe care îl trântește este legat de speranță și de faptul că ea poate dăuna.
Adevărul despre speranță
Cum așa? Simplu. Speranța te ține pe linia de plutire, să nu o iei complet razna, să nu ajungem “disperați”. Atâta timp cât ai speranța, trăiești într-o lâncezeală călduță sperând că lucrurile se vor rezolva. Speranța e cea care ne împiedică uneori să rupem pisica în 2 și să ne luăm la trântă cu viața, să căutăm o rezolvare pentru unele probleme.
“Asta e provocarea noastră: să acționăm fără speranță. Să nu sperăm la mai bine. Să fim mai bine.“
Apoi explică un paradox al lumilor moderne și tehnologizate în care trăim.
“De ce ne simțim tot mai triști, mai anxioși, mai depresivi, deși trăim într-o lume tehnologizată, care se presupune că ne-a ușurat viața? Parcă nu ne găsim locul, ne simțim fără scop.”
“Criza speranței e provocată de prosperitate. De șase sute de canale de televiziune la care nu ai ce vedea. De 15 persoane cu care te potrivești pe Tinder și nimeni nu care să ieși la o întâlnire. De două mii de restaurante, dar un sentiment de greață provocat de aceleași și aceleași mâncăruri. Prosperitatea face mai dificilă găsirea sensului.”
Adevărul despre autocontrol
Dar ca să înțelegem cum e cu speranța, Manson explică cum funcționeață mașinăria numită minte, în care avem 2 creiere: unul Simțitor și unul Gânditor. În timp ce Creierul Gânditor e ocupat cu calcularea plăților facturilor, Creierul Simțitor vrea să vândă tot și să se mute în Tahiti.
Zi de zi, cele 2 creiere se luptă zi de zi cele și în general noi credem că ne folosim predominant creierul Gânditor, dar de fapt, în cele mai multe cazuri Creierul Simțitor preia controlul, pentru că doar emoția ne motivează să acționăm.
De aici explică cum apar problemele emoționale si cum ele ne pot afecta deciziile pe care le luăm pe parcursul vieții, cum datorită Creierului Simțitor ajung unii oameni să fie fanatici religioși sau extremiști politici și cât de ușor este să manipulezi indivizi care au probleme emoționale. “Cum să îți întemeiezi propria religie” explică tocmai acest fapt: cum pot fi manipulați ideologic oamenii care au probleme emoționale și mai ales cei care au nevoie de o validare a identității și de reconfirmarea sentimentului de importanță.
“Religiile adună grupuri de oameni pentru a se valida reciproc și pentru a-și conferi unii altora sentimentul importanței. Este o mare înțelegere mutuală care spune că, atunci când ne unim pentru un scop comun, ne simțim importanți și valoroși, la adăpost de Adevărul Inconfortabil”.
Adevărul despre fericire
Nimeni nu e complet fericit sau complet nefericit. Majoritatea timpului suntem la un 7. Atunci când se întampla uneveniment major care ne aduce fericire, atingem un 9 sau 10, apoi scadem iar la 7. Când se întamplă ceva tragic, scădem o perioadă la un 2,3 apoi iar ajungem la un 7.
Adevărul despre libertate
“Falsa libertate ne pune pe o bandă de alergări în goana după mai mult, pe când adevărata libertate este decizia conștientă de a trăi cu mai puțin.”
Adevărata libertate nu este să alegi intre mai multe tipuri de cereale sau mai multe plaje pentru vacanțe. Asta înseamnă varietate. Cu cât avem mai multe alegeri de făcut, cu atât suntem mai puțini liberi. Adevărata libertate este să limităm alegerile.
În carte sunt foarte multe trimiteri la filosofie și sunt frumos corelate cu evenimente importante din istoria omenirii, explicând practic cum mintea omului de rând poate fi influențată de politică și de religie.
Am citit cartea acum o lună și am găsit multe corelații cu ceea ce se întâmplă acum la nivel macro în lume (pandemie, crize politice, lupte de putere între biserică și politicieni) dar și la nivel micro (tendința oamenilor de a fugi mereu după experiențe fericite, micile minciuni pe care ni le spunem zi de zi pentru a face față adevărului neplăcut).
“Atunci când adevărul ne sperie sau ne creează disconfort, țesem în capul nostru povești despre noi și despre lume, ne spunem lucruri și ne creăm definiții care să ne pună la adăpost de disconfort.”
Sper că v-am făcut curioși și mi-ar plăcea să știu dacă ați fi tentați să citiți cartea sau dacă ați citit-o, iar la final vă las citatul meu preferat din carte:
“Democratia e posibilă doar atunci când esti dispus să tolerezi viziuni diferite de a ta, când ești dispus să renunți la o parte din dorințele tale pentru a construi o societate sigură și sănătoasă, când ești deschis compromisului și acceptării faptului că unele lucruri nu vor merge cum vrei tu” Mark Manson – Arta subtilă a disperării
Leave a Reply