-Mami, hai să ne jucăm!
– Mami, vreau să dorm cu tine!
–Tati, hai să ne citești!
– Tati, vreau să stai cu mine toată ziua!
Uneori pare obositor să auzi toată ziua: “Mami, vreau cu tine“, “Tati, hai la joacă“, să fii mereu și partener de joacă și părinte. Să fii și adult și copil, să ai și responsabilități dar să găsești energia să te joci.
Dar adevărul este că este atât de plăcut! Este atât de bine să vezi că tu ești cel de care are nevoie, că la tine vine când este supărat ca să îl alini, că în brațele tale adoarme cel mai ușor, că alături de tine se joacă cel mai frumos și învață cele mai multe lucruri, că ție vrea să îți povestească ce a făcut la grădiniță, ce a aflat, cu cine s-a jucat, cine l-a supărat.

Au fost momente în care ne-am simțit copleșiți ca părinți: de responsabilități, de muncă și peste toate astea, de cererile primite din partea copiilor: să ne jucăm, să stăm cu ei, să dormim cu ei. Dar apoi mi-am dat seama că este o perioadă minunată, pentru că ei ne văd ca pe cei mai buni prieteni ai lor. S-a dus perioada bebelușiei când depindeau de noi aproape pentru orice, s-a dus perioada nopților nedormite. Acum pot să meargă singuri la toaletă, pot să își ia singuri apă când le este sete, nu mai trebuie să stăm la fiecare pas după ei. Dar avem asta: prietenia lor, iubirea lor și nevoia lor continuă de a fi cu noi, de a sta cu noi, de a ne povesti, de a ne întreba. Este cel mai frumos dar pe care un părinte și-l poate dori, este cel mai frumos rol la care un părinte poate visa: momentele în care ne jucăm și ei ne spun din senin: “Mami, te iubesc!“, “Tati, te iubesc“, momentele în care se cuibăresc lângă noi în pat: “Aici îmi place să dorm, cu tine” sau când le spui că ai avut o zi grea și ei întreabă: “Vrei să îți dau o îmbrățișare?” sau se întorc de la ușă înainte să plece ca să îți mai dea un pupic.
Știu că vor crește și vor avea prieteni, că vor simți nevoia să stea mai mult cu alți omuleți de vârsta lor decât cu noi, de aceea încerc să mă bucur cât mai mult de perioada asta în care vor să se joace doar cu noi, vor să stea doar cu noi și de cele mai multe ori vor să doarmă doar cu noi.
Bună,
Foarte interesant articolul. Şi eu sunt de acord cu relaţia de prietenie dintre părinte şi copil. Prietenia se poate dovedi a fi extrem de benefică, ajutând la construirea încrederii şi înţelegerii, astfel, părinţii putând să-şi îndrume copilul spre atingerea potenţialului său maxim şi să îi ofere sfaturile de care acesta are nevoie în situaţii dificile.
Ai nişte copii foarte frumoşi.
Multă sănătate!