Din toate treburile pe care trebuie să le facă un părinte, culcatul copiilor seara mi se pare cea mai grea și complicată treabă. Fix atunci când vrei să îi bagi la somn, toate jucăriile pe care nu le-au băgat în seamă în ultimii doi ani devin brusc super interesante, atunci au de pus o sută de întrebări existențiale despre planete și comete, atunci îi apucă brusc inspirația creativă și vor să picteze, atunci vor să îți povestească ce au făcut la grădiniță în ultimele două săptămâni.
În fiecare seară e același program: le dau să mănânce (ca să nu spună mai târziu că le este foame), le dau să bea apă, merg la toaletă, îi schimbăm în pijama, îi spălăm pe dinți, îi pupăm, știți voi… ritualul obișnuit. Cu greu îi băgăm în pat, unde mai spunem o poveste sau mai vorbim, după caz. La un moment dat, zic: “Gata, noapte bună! Eu mă culc, toată lumea la somn!”

Se face liniște, nu mișcă nimeni, până începe unul dintre ei, de obicei cel mic: “Fac caca!” sau “Fac pipi“. Se dă jos din pat, merge la baie, de cele mai multe ori se duce soțul după el, îl șterge, îl spală pe mâini, îl aduce în pat. Iar: “Noapte bună, somn ușor!“. După 2 minute de liniște, începe cel mare: “Mi-e sete!“. Nu e nimic nou, sunt obișnuită, așa că am pe dulap pregătite două căni cu apă, pentru că imediat se aude și cel mic: “Și mie mi-e sete!”.
Se mai agită un pic în pat, se mai alintă, dar din punctul ăsta, în 5-10 minute, se doarme în serile bune.
Aseară, după episodul cu mersul la toaletă și cu băut apă, cel mic îmi spune: “Mami, sunt ud, nu pot să dorm așa“. Pun mâna, era ud pe bluza de la pijama. Deschid pe întuneric sertarul cu hăinuțe, găsesc o pijama, iau bluza și o schimb pe cea udă. Apoi închid sertarul la loc. “Dar mami, și pantalonii!!!” se aude vocea micuțului fără somn. “Și pantalonii sunt uzi?” întreb eu naivă. “Nu mami, dar nu sunt la fel cu bluza!“. Să vă reamintesc că era întuneric beznă și nu puteai să vezi nimic în cameră? I-am schimbat și pantalonii, că nu aveam energie să mă mai cert la ora aia pe culori și asorteuri. S-a băgat înapoi în pat, a oftat ușurat și mi-a spus: “Acum dormi, mami! E târziu!“
Spuneți-mi că nu sunt singura la care se întămplă asta, că în toate casele e la fel la culcare, că atunci vor și apă și mâncare și la pipi și o poveste și o întrebare și încă o întrebare….
Leave a Reply