Pnetru că vine vacanță și mulți se pregătesc de drumuri cu copiii în mașină, m-am gândit să abordez un subiect care ne frământă și pe noi de ceva vreme: răul de mișcare și metode de a evita răul de mașină la copii. Spun că ne preocupă de ceva vreme, pentru că Mark nu are această problemă, iar Andy, până aproape de vârsta de 3 ani nu a avut nicio problemă. Asta până când brusc, la un drum destul de scurt (o oră și jumătate) i s-a făcut rău și a vărsat, iar apoi au mai urmat alte câteva episoade.
Când eram mică, eu aveam rău de mașină și fiecare drum cu mașina (în special pe drumuri de munte cu serpentine) era un chin. Nu se putea să nu mi se facă rău, să nu vărs și problema asta a ținut de când eram foarte mică, până pe la 10-12 ani. Și acum mai am uneori probleme pe serpentine, mai ales dacă este un șofer care conduce mai sportiv sau dacă trebuie să mă întorc des în spate la copii. Atunci când am văzut că Andy are rău de mașină, mi-am amintit perfect toate stările pe care le aveam, dar și toate metodele pe care le foloseau părinții mei pentru a evita răul de mișcare sau pentru a-l diminua.
Ce este răul de mașină?
Răul de mișcare este un complex de simptome care include greață, însoțită adeseori de un disconfort abdominal, vărsaturi, amețeli și alte simptome corelate.
Boala este o afecțiune foarte frecventă a urechii interne. Este cauzată de mișcarea repetată dintr-un vehicul sau de orice alte mișcări care perturbă urechea internă. Răul de mișcare este provocat de mesajele confuze transmise creierului de către organul de echilibru al urechii interne: de exemplu noi stăm în mașina dar mașina se mișcă, iar creierul nu știe dacă să înregistreze mișcarea sau repaosul.
Metode pentru a diminua răul de mașină la copii:
- În mașină să circule mereu aerul, să nu fie excesiv de cald. Se recomandă chiar să fie un pic răcoare, să meargă aerul condiționat sau să deschideți câte un pic geamurile.
- Fără citit, desenat, uitat în ecrane. Atunci când privim într-un punct fix, mesajele transmise creierului sunt amplificate și răul devine mai persistent.
- Ideal este să ne uităm pe geam sau să îi încurajăm pe copii să privească pe geam, să observe peisajul.
- Distrageți atenția cu cântecele, poezii, jocuri. Acest lucru a funcționat cel mai bine când eram mică. Începeam cu cântecele, apoi treceam la jocuri în care trebuia sa spun cuvinte care începeau cu anumite litere sau să facem povești (fiecare pasager din mașină spunea o propoziție).
- Este foarte important să fiți atenți la ce mănâncă înainte de a pleca la drum: alimente ușoare și în cantități mici. Trebuie evitate alimentele care pot crea disconfort gastric.
- Gustările de pe drum trebuie să fie gustări ușoare, în general alimente uscate: covrigei, sărățele. De evitat: ciocolata, prăjiturile, sucurile, alimentele grase.
- Cel mai bun remediu – somnul. Pentru Andy această strategie funcționează cel mai bine. Plecăm înainte de ora de somn a lui Andy și după maxim jumătate de oră de somn, adoarme. Așa suntem singuri că avem aproape tot drumul ferit de rău de mașină.
- Opriri dese, dacă este cazul. Uneori o pauză mică în care copilul să respire aer curat este cel mai bun remediu și face minuni. Puteți chiar să îl spălați pe față și pe frunte cu apă rece, ca să se răcorească.
- Nu îi dați să bea multă apă, doar gurițe mici, altfel cresc șansele să verse.
- Remedii homeopate. Noi am încercat niște pastiluțe homeopate recomandate de pediatra copilului și au funcționat destul de bine până acum. Îi dăm o pastiluță dimineața înainte de drum și una fix înainte de a pleca (dar la interval de minim câteva ore). Știu că mai există plasturi sau spray-uri anti rău de mișcare, dar nu a fost cazul să le încercăm până acum.
- Condus lin, cu viteză oarecum constantă. Este foarte important ca șoferul să conducă lin, să evite frînatul și virajele bruște, acceleratul sportiv și apoi frânatul brusc.
Ce trebuie să ai în mașină dacă ai un copil cu rău de mișcare:
- pungi (eu folosesc pungile refolosibile pentru olița portabilă Potette pentru că au și o bază absorbantă, care ajută la reținerea lichidelor și sunt biodegradabile). Oricum avem olița portabilă cu noi, așa că și pungile sunt mereu la îndemână
- gustări uscate (covrigei, grisine)
- apă rece
- șervețele umede, șervețele uscate
- un rând de haine curate pentru copil
- un prosop
Din fericire la ultimele drumuri nu prea am mai avut probleme, dar am respectat cam toți pașii de mai sus iar Andy are un rău de mașină moderat, doar la drumuri foarte lungi sau cu serpentine. Sper să vă fie de folos și să aveți drumuri liniștite și vacanțe frumoase.
Copiii voștri se confruntă cu această problemă? Ce soluții ați găsit?
Dacă ți-a plăcut articolul, te invit să citești și:
sursa foto: Fotografie creată de Kampus Production, de la Pexels
Madi says
Foarte utile sfaturile tale, mulțumesc! Cu primul copil nu am avut probleme, acum urmeaza al doilea si sa văd ce imi rezerva norocul, rau de masina ori ba.
Si eu, cand eram mica, am suferit mult din cauza asta, si stiu ca mama era mereu cu borcanul cu felii de lamaie dupa ea si cu niste pastilute mici. Dar uite ca nu m-am interesat daca remediile astea erau sau nu corecte 🙂
Anca says
Sper sa nu ai probleme nici cu al doilea copil!