Cine apasă butonul de la lift?

În timp ce omenirea se confruntă cu probleme importante, cum ar fi încălzirea globală sau poluarea, familiile cu doi sau mai mulți copii se confruntă cu astfel de probleme mici, care generează conflicte mari, cum ar fi: “Cine apasă butonul de la lift“.

Dacă ești părinte de 2 sau mai mulți copii și ai mers vreodată cu ei într-un imobil sau hotel în care exista un lift, cu siguranță te-ai lovit de problema asta. Toți copiii vor să apese butonul de la lift, toți vor să fie ei cei care pun liftul în mișcare. De ce o fi așa de tentant butonul ăla? De ce o fi așa important, nu am reușit să înțeleg încă, dar întrebând printre cunoscuți, se pare că nu suntem singurii părinți care ne lovim de această problemă.

Atunci când Mark era mic, trebuia să îl ridicăm ca să apese butonul de la lift și să îi arătăm pe ce buton să apese, ca să nu ne oprim la toate etajele. A trecut ceva timp până când a început să ajungă singur la buton și să poată recunoaște cifrele ca să știe exact unde să apese. Dar acela a fost momentul în care și fratele lui mai mic a început să fie interesat de apăsatul butoanelor la lift, pentru că întotdeauna ce face fratele mai mare este extrem de interesant. Până acum ceva timp Andy nu ajungea la butoanele liftului și era doar supărat că el nu poate apăsa pe butoane, de de un an și ceva este o concurență acerbă pe butonul de la lift.

Tot încercând să găsesc o explicație pentru atracția aceasta față de butonul de la lift, am ajuns la două concluzii posibile:

1. copiii vor să ne demonstreze că pot, că au crescut și că au ajuns și ei la înălțimea la care pot apăsa butonul
2. fratele mai mic vrea să îl ajungă din urmă și să îl egaleze pe fratele mai mare și deci să demonstreze că și el poate.

Zilele trecute, cititind cartea Laurei Markham “Părinți liniștiți, frați fericiți” am găsit un subcapitol care se numește exact așa: “Cine apasă butonul de la lift“. Am răsuflat ușurată pentru că am înțeles că nu suntem singura familie din Univers în care copiii se ceartă pe acest subiect.

Explicația din carte dată pentru această bătaie pe butonul de la lift este că fiecare copil vrea să fie în centrul atenției, să fie el cel care face ceva (în cazul ăsta, să fie el cel care apasă butonul de la lift). Competiția dintre frați este unul dintre motivele pentru care copiii se ceartă cel mai des și pentru care apar cele mai multe drame în familiile cu mai mulți copii: Cine primește mai mult? Cine e primul? Cine a căștigat? Chiar și în cazurile în care părinții nu fac nimic pentru a alimenta competiția dintre frați, ea tot apare și rolul nostru este de a îi asigura că îi iubim pe toți la fel demult.

Soluțiile oferite de autoare sunt următoarele:

1. Stabiliți reguli: De exemplu unul apasă butonul care cheamă liftul, celălalt apasă butonul care ne duce la etajul la care vrem să ajungem; unul apasă butonul la plecare, unul la sosire.
2. Lăsați copiii să discute între ei și să găsească o soluție (aplicabil copiilor mai mare). Poate unul apasă butonul de la lift și altul sună la ușă sau aprinde lumina în casă (Alte subiecte de ceartă).

Noi am încercat ambele variante și nu am reușit să ajungem la un rezultat, singurul lucru care a funcționat a fost ca eu să merg cu un copil cu liftul și soțul cu celălalt copil cu un alt lift, atunci când am ajuns într-o clădire cu două lifturi. Dar asta este o soluție pe care putem să o folosim extrem de rar (sun 1% din cazuri). În cele mai multe cazuri, la noi în bloc am ales să mergem pe scări, pentru că așa evităm dramele legate de butoane.

O altă variantă care a mai funcționat pentru o vreme a fost ca ambii copii să apese simultan butonul (asta presupunea ca noi să îl ridicăm pe cel mic să ajungă la buton), dar de multe ori cel mare era mai iute de deget sau pur și simplu ambele degetele nu reușeau să se înțeleagă ca să aibă loc pe buton.

Apoi am încercat varianta în care le ceream nevoie de ajutor. Înainte de a intra în bloc, le ceream ajutorul ca să ducem sus diverse lucruri și lă dădeam câte o mică sacoșă, câte un rucsac cu care să mă ajute, astfel încât să simtă că sunt importanți și valoroși făcând și altceva în afară de a apăsa butonul de la lift. Le-am explicat că și deschisul ușei de la lift ca să intrăm toți ese foarte important, dar cumva pentru ei toate acestea nu exclud cea mai mare pasiune: “apăsatul butonului de la lift”.

Acum când scriu acest articol îmi dau seama cât de haioase sunt situațiile astea când le privești cu detașare, de la distanță, dar cât de enervant de agasante sunt atunci când se întâmplă. Câte explicații, muncă de convingere, de împăcare, câte certuri, supărări, câte lacrimi au curs de la butonul de la lift!

Un singur lucru am învățat din toate certurile astea pe butonul de la lift: să nu mă mai enervez. Le iau ca atare, știu că se întâmplă, că apar. Empatizez cu cel care nu reușește să ajungă, îi spun ceva de genul: “Știu cât de mult îți place să apeși butonul de lift, înțeleg că ești supărat”. Apoi încerc să le reamintesc cât de mult îi iubesc pe amândoi. Nu mă mai supăr, nu mai ridic vocea, nu mai încerc să îi împac. Iau totul ca atare și parcă trece mai ușor.