–Sunt fericit mami! mi-a spus copilul plin de noroi pe haine și pe mânuțe.
Îmi arăta hainele murdare de noroi, adidașii murdari, mânuțele negre. Dar ochii îi străluceau așa cum doar după o zi de joacă afară cu prietenii pot să îi strălucească.
–Mă bucur pentru tine, puiule!
–Pot să mă mai joc chiar dacă sunt murdar?
–Poți face ce vrei tu. Mă bucur că ești fericit.
Conversația asta am avut-o cu Mark acum câteva zile, când s-a jucat cu alți copii afară, după o ploaie. Era plin de noroi (chiar și pe față), dar puteam să văd cât era de fericit. De mai multe ori m-am gândit să îi spun să aibă grijă că deja e murdar, dar tot de atâtea ori m-am oprit pentru că îl vedeam că se simte bine. De multe ori am vrut să îi spun să mai stea un pic să se odihnească, că e transpirat, să aibă grijă la bălți, că se udă. Dar de fiecare dată am reușit să mă opresc la timp și mi-am adus aminte că e copil și copilăria înseamnă murdărie și joacă afară.
Mi-am adus aminte de copilăria mea, de vacanțele la țară, de tricourile murdare cu pete de cireșe sau corcodușe, de pantalonii agățați în garduri sau copaci, de încălțările murdare de praf sau noroi, de orele în care ne jucam fără să ne oprească nimeni, fără să ne spună nimeni să luăm o pauză, să ne oprim, să stăm o clipă. Îmi amintesc cât de fericită mă simțeam la sfârșitul unei astfel de zile, cât de bună era mâncarea seara când ajungeam acasă și cât de repede adormeam după o astfel de zi.
Cum aș putea să îi răpesc copilului meu bucuria jocului pentru niște amărâte de haine care pot fi spălate? Ce drept am eu să îi spun să stea, să îi spun să aibă grijă, să strig la el când e pe culmi de fericire? Datoria mea de mamă este să îl văd fericit și să îl ajut să afle ce vrea să fie, să devină. Datoria mea este să îl ghidez, nu să îi pun piedici.
“Lasă că se spală” i-am spus și l-am trimis iar la joacă, pentru că fericirea lui este mult mai importantă decât un morman de haine murdare.
L-am schimbat în ziua respectivă de mai multe ori, pentru că exploratul a durat mult și singurul lucru de la care l-am oprit a fost joaca cu picioarele goale într-o mare baltă cu apă foarte rece, imediat după ploaie. În rest, a fost ziua în care m-am abținut de la orice comentariu, de la orice “ai grijă”, de la orice “vezi să nu te murdărești”. Și pentru el a fost o zi extrem de fericită, iar pentru mine a fost o reamintire a faptului că un coș de rufe murdare înseamnă copii fericiți.
Leave a Reply