Sunt o fire sentimentală și mă impresionează ușor fiecare etapă din viața copiilor mei, așa cum probabil li se intâmplă multor mame. Și sentimentalismul ăsta nu vine neapărat din fapte mărețe, ci din lucruri mărunte din viața de zi cu zi, care ne aduc aminte că puii noștri cresc, că devin oameni pe nesimțite.
S-a întamplat din nou săptămâna trecută, când l-am luat pe Mark de la grădiniță cu toca de absolvent pe cap și cu diploma în mână:
“Am absolvit grădinița mami! Voi merge la școală acum!”
Și am început să plâng. Pentru că puiul meu care parcă ieru avea nevoie de brațele mele ca să adoarmă, de laptele meu ca să crească mare, de vocea mea ca să se liniștească, acum va merge la școală.

Copilul care se ascundea în valiză când ne pregăteam să mergem în vacanță, care răsturna coșul cu jucării și se ascundea sub el, care își ascundea suzeta sub pernă înainte de somn și îmi spunea să îi pun “Pu-pu” în mașină (cântecelul În pădurea cu alune), acum va fi școlar.
Mamele sunt sentimentale și știu cât de importante sunt toate etapele astea în viețile puilor lor, nu pentru realizarea în sine, ci pentru marcarea unui nou început, a unei noi etape. Așa cum am plâns în prima zi de grădiniță, așa cum am plâns la prima serbare, așa cum voi plânge probabil de multe ori de acum înainte în viață, la multe momente importante.
Plâng pentru că ele țin de omulețul meu mic, care crește și se transformă în băiat și va deveni bărbat. Plâng pentru că în astfel de momente îmi dau seama că este din ce în ce mai independent, mai încrezător și mai sigur pe el. Plâng de bucurie dar și de mândrie, plâng de teama de nou și necunoscut, plâng de emoție și de dragoste.
Din toamnă ne așteaptă un nou drum, unul mai lung și foarte important, în care voi încerca să îi fiu alături și să îl ghidez, ca să poată alege mai departe să facă ce își dorește el în viață. Și probabil că voi plânge din nou și atunci, când îl voi vedea cu ghiozdanul în spate, dar el știe că “Așa e mama, se emoționează ușor!”.
Wow. Este de acceasi varsta cu Ana – si ea incepe scoala la toamna. Mai multe emotii avem noi cand privim la altii copii cum citesc, scriu, socotesc inca de pe acum. Avem incredere in ea ca-i va prinde rapid din urma.
Va fi totul bine, asta trebuie sa iti spui mereu! Cred ca pentru noi parintii e mai mare stresul, decat pentru ei!