Acum câteva zile citeam postări pe un grup de mămici despre enterovirozele care fac ravagii printre copii. Apoi am citit postarea unei prietene, care povestea că și fetele ei au contactat un astfel de virus, care le-a provocat vărsături repetate și febră.
Două ore mai târziu, Andy a început să verse. Inițial nu m-am panicat, pentru că nu e prima dată când mă confrunt cu așa ceva (și Mark a mai avut când era mai mic), dar am sunat imediat pediatrul să îi povestesc și să facem un plan de tratament. La mai puțin de jumătate de oră a vărsat iar și apoi iar. Îmi cerea apă și nu puteam să îi dau, pentru că vărsa imediat. Situația era un pic mai rea decât anticipasem. În următoarele câteva ore a vărsat de mai multe ori și nu am reușit să îi dau nici antivomitive, nici săruri de rehidratare și părea că face și febră.
Am pus imediat mâna pe telefon și am sunat-o pe prietena care postase despre viroza fetelor să o întreb ce simptome aveau și cum a procedat. Mi-a mi-a spus cum a procedat ea și pentru că deja era seară, m-a sfătuit să mă duc cu copilul la spital, să îl vadă un medic. Copiii se deshidratează foarte ușor, avea peste 3 ore de când vărsa și nu putea să primească lichide, iar starea lui era destul de proastă.
În mod normal nu mă grăbesc să merg la spital imediat cum apar niște simptome, dar citind câte cazuri de enteroviroze sunt, cât de mulți părinți ajungeau la spital cu copiii deshidratați, am decis să nu mai pierdem timpul. Și a fost cea mai bună decizie.
Sincer aș fi plecat spre un spital de stat, dar știam deja că la Grigore Alexandrescu este plin, iar Matei Bals este suport COVID. Următoarea opțiune pentru noi ar fi fost Marie Curie, un spital la care am mai fost și altă dată pentru urgențe (de exemplu când și-a rupt Andy mâna). Dar era deja ora nouă seara, copilul vomita de câteva ore și nu mai voiam să mai aștept alte câteva ore cu el în brațe și eventual vomitând prin spital, așa că ne-am dus la privat, la spitalul Medicover. Acolo eram singurii de la camera de gardă de la pediatrie și după noi a mai venit doar o doamnă cu o fetiță.
I-au făcut câteva analize să vadă dacă este deshidratat, l-a văzut un medic și imediat i-au făcut un antivomitiv (injectabil) și ne-au dat tratament. Cam o oră a durat la spital toată procedura, apoi am plecat acasă. Am avut o noapte liniștită, Andy s-a trezit doar o dată ca să ceară apă și a adormit iar. A doua zi a fost ceva mai bine, a măi vărsat doar o dată, a mai făcut un pic de febră , dar putea să mănânce, să bea lichide și să ia medicamentele.
După 48 de ore este deja aproape complet refăcut și cred că asta se datorează și datorită injecției cu antivomitive. Nu vreau să știu cum ar fi fost noaptea respectivă, dacă nu mergeam la spital atunci.
De ce am scris despre episodul acesta?
Pentru că pe mine m-a ajutat postarea Magdei, prietena care povestea despre experiența lor. Postarea ei m-a făcut să mă gândesc imediat că ceea ce avea Andy era ceva serios, nu o simplă indigestie. Apoi postările de pe grupurile de mămici mi-au dat de înțeles că sunt multe cazuri și că este un virus care se ia ușor, dar destul de puternic, care îi chinuie rău pe cei mici.
Sfatul meu este să mergeți la spital dacă apar astfel de simptome, nu așteptați să se agraveze. Starea lui Andy s-a îmbunătățit imediat după injecție, ieri deja se juca prin casă, iar astăzi am ieșit la o mică plimbare.
Ce puteți face pentru a evita enterocolitele?
Spălatul pe mâini este cel mai important, apoi aveți grijă la alimente, să fie proaspete, bine spălate, din surse sigure.
De unde a luat Andy nu știu, este posibil să fi luat de la locul de joacă și probabil până am ajuns acasă să îl spălăm și-a dus mânuțele la gură sau la nas. În ziua respectivă am mers cu el la un control la medic și s-a jucat acolo cu doi copii cât am așteptat, a plimbat o mașinuță pe toate scaunele și a tot pus mânuțele peste tot, deci avea șanse să ia și de acolo. L-am tot dezinfectat, l-am tot rugat să nu mai pună mâinile peste tot, dar nu poți ține un copil legat de mâini, mai ales când are de așteptat mai mult timp.
Partea bună este că Mark plecase la bunica cu o zi înainte și nu a luat și el de la Andy. În fiecare zi sună să vadă cum se mai simte frățiorul lui și îi spune cât de dor îi este de el.
Sper să nu treceți prin așa ceva și să aveți o vară liniștită.
Fotografie creată de Polina Tankilevitch, de la Pexels
Leave a Reply