Timpul petrecut pentru ei e cel mai valoros pentru mine și este lucrul la care țin cel mai mult. Aș putea spune că una dintre preocupările mele este asta: să am timp de petrecut cu ei. Când mă trezesc dimineața devreme, când încerc să fac în viteză cât mai multe treburi, nu fac altceva decât să creez timp pentru ei.
Zilele trecute mă întreba o prietenă care are un singur copil cum fac să îmi împart timpul între ei, cum fac să le aloc la fel de mult timp.
Adevărul este că… nu m-am gândit niciodată la asta și nu cred că nu am stat nicodată să măsor cât timp stau cu fiecare dintre ei, pentru că timpul unei mame nu se împarte fix la câți copii are. Sunt zile în care stau aproape toată ziua cu unul dintre ei, iar ziua următoare cu celălat. Nu îmi împart timpul exact între ei, nu calculez minutele pe care le petrec cu unul sau cu altul, dar încerc să fiu acolo când au ei nevoie. Și mai ales, încerc să am momente în care să stau separat cu fiecare dintre ei, pe rând.
E adevărat că sunt zile în care abia aștept să adoarmă cel mic ca să am timp să îi citesc celui mare, sau zile în care îi dau celui mare ceva de lucru ca să mă ocup de cel mic, dar fac asta în funcție de ceea ce au nevoie, în funcție de ceea ce îmi spun și îmi transmit ei.
Când sunt mici, petrecem mult timp cu îngrijirile de rutină: schimbat, hrănit, adormit, ținut în brațe. Pe măsură ce cresc și devin mai independenți, timpul alocat îngrijirilor scade și crește cel aferent jocului sau cititului.
Iar în ultima vreme, am încercat mereu să am timp separat cu fiecare. De exemplu vineri după-amiaza sunt doar cu Mark și facem ce vrea el: mergem la înghețată, la film, în parc sau la muzeu; miercuri dimineața stau cu Andy acasă și avem rutinele noastre: mergem la piață și apoi în parc la joacă. În rest petrecem mult timp împreună, toți patru, dar am observat că ei apreciază mult momentele în care suntem unu la unu sau momentele în care suntem ambii părinți doar cu unul dintre ei. E timpul lor special și este cel mai valoros. Atunci toată atenția este către unul dintre ei, atunci se deschid cel mai ușor, povestesc cel mai mult, pun cele mai multe întrebări.
Și indiferent cât de mult am petrece împreună toți, au mare nevoie de timp separat cu noi, de aceea încerc să creez astfel de momente în care să se simtă fiecare dintre ei văzut și auzit.
Ce facem în timpul separat alocat fiecăruia?
Cam ce vor ei. Mark vrea să îi citesc, să jucăm jocuri pe care nu le putem juca cu fratele mai mic, vrea să povestim, are multe curiozități și mă întreabă mereu multe lucruri, mergem la film, la o înghețată, la muzeu. Dar timpul nostru special este și atunci când îl iau de la grădiniță și stăm în trafic, când mă pune să închid radioul și doar vorbim.
Andy vrea să ne jucăm de cele mai multe ori. Este la vârsta la care inventează el povești și personaje, vrea să ne jucăm după scenariile lui. Îi place să merg cu el la locul de joacă sau să meargă cu mine la piață sau pe unde mai am eu mici treburi prin oraș (fie mici cumpărături, fie să rezolvăm treburi administrative).
Nu încerc neapărat să găsesc lucruri deosebite sau nemaipomenite de făcut cu ei în momentele noastre separate, dar încerc să nu stau pe telefon sau să răspund la mailuri și să fiu cât mai mult atentă la ei și la ceea ce povestim.
Ce am observat de când avem momentele acestea?
În momentele acestea sunt mult mai calmi, mai atenți la ceea ce le spun, îmi povestesc mai multe lucruri (cel puțin în cazul lui Mark care este mai mare), pun mai multe întrebări și simt că pe urmă sunt mult mai cooperanți în tot ceea ce facem. Ca și cum și-ar umple bagajul afectiv și apoi ar fi mult mai ușor să coopereze cu noi.
Pentru mine timpul ăsta petrecut separat cu fiecare dintre ei este foarte valoros și sper să pot crea mereu momente speciale pe care să le petrec cu ei, chiar dacă nu facem nimic ieșit din comun. Simplu fapt de a fi cu ei și de a îi asculta este foarte prețios pentru mine. Au astfel de momente și cu soțul meu și îi văd cât sunt de încântați după câte o ieșire cu tati.
Voi aveți astfel de momente cu copiii? Faceți ceva anume sau pur și simplu stați și vă jucați?
Leave a Reply