Acum 7 ani când l-am născut, nu aveam curajul să privesc atât de departe, la ziua de azi. Era mic, mic de tot, avea 2 kilograme și un pic și îmi era și teamă să îi tai unghiile sau să îl întorc prea mult de pe o parte pe alta. Avea pielea nespus de caldă și de fină, nu o să uit asta niciodată și atunci când am început să îi vorbesc, s-a oprit din plâns.
Acum 7 ani când l-am născut îmi doream să crească, să îl văd un pic mai mare, să văd cum prinde contur corpul de băiețel și cum se transformă din bebeluș mic în copil.
Acum 7 ani habar nu aveam cât de frumoși aveau să fie cei 7 ani care au urmat: cu multă iubire din partea lui, cu multă joacă, cu multe răsete și momente vesele.
Mark este un copil sensibil dar curios, este plin de energie dar totuși este cuminte, este un copil cu suflet bun și de asta se emoționează ușor. Are o memorie fantastică și o atenție la detalii care mă uimește mereu. Este un frate mai mare extraordinar și mereu dă dovadă de grijă și iubire pentru fratele său mai mic.
Acum 7 ani habr nu aveam câte lucruri bune avea să aducă în viața noastră, cât de multe voi învăța de la el și cât de frumos este să fiu mama lui.
Sâmbătă a fost ziua și am ales să o petrecem împreună, toți 4, l-am lăsat pe el să aleagă ce vrea să facem și am avut o zi tare reușită.
Dacă mă întreba cineva atunci când am născut unde mă văd peste 7 ani, sigur nu aș fi îndrăznit să visez la ziua asta frumoasă, nu aș fi îndrăznit să visez că puiul meu va ajunge un băiețel isteț și frumos, iar mie îmi va plesni inima de bucurie că sunt mama lui.
Leave a Reply