A trecut 1 an de când am avut cea mai urâtă boală, care ne-a speriat și ne-a izolat mai rău decât toate bolile la un loc. A fost o perioadă grea, cu multă incertitudine, pentru că nu știam ce trebuie să facem, dar cel mai greu a fost faptul că am fost izolați. Eu am stat în spital, soțul și copiii au fost acasă, deoarece ei nu luaseră virusul, dar erau în carantină.
Am povestit aici toată povestea, ce am făcut și cum am trecut prin boală, care au fost simptomele și cum m-am simțit după boală. Din fericire am avut o formă fără afectare pulmonară, dar am avut dureri de cap foarte mari, care au urmat și în lunile de după. La două luni după boală mi-am făcut o analiză de anticorpi pentru că doream să donez plasmă, dar din păcate nivelul era destul de scăzut și nu am fost eligibilă.
Recuperarea după COVID a durat destul de mult, multe luni după boală am resimțit durerile de cap și starea de oboseală și abia în primăvară am constat că trecuseră aproape de tot. Despre efectele bolii și recuperarea după boală am scris aici.
Chiar dacă am avut boala, am respectat în continuare normele de siguranță, am purtat mască, am evitat spațiile aglomerate, nu am mers la evenimente cu foarte mulți oameni, pentru că știam că nivelul de anticorpi nu era tocmai ridicat. Mi-am făcut frecvent analizele și am fost mult mai atentă la semnalele pe care mi le dădea corpul meu, am încercat să dorm și să mă odihnesc mai mult.
A fost un an în care am stat cu sufletul la gură pentru toți prietenii care au avut boala asta, am văzut ce înseamnă forme grave (cu afectare pulmonară severă la persoane tinere de 35 de ani si tuse reziduală care a durat câteva luni după), am văzut cum copii mici au făcut forme destul de urâte cu febră mare și vărsături, am privit neputincioși când rude apropiate ale prietenilor noștri au pierdut lupta cu boala. A fost un an în care orice strănut și orice tuse ne punea în alertă.
În primăvară, ne-am vaccinat cum s-a ivit prima ocazie. Am făcut asta pentru că nu mai vrem să trecem iar prin ce am trecut, pentru că am vrut să ne putem vizita părinții și bunicii fără teama că am putea să îi îmbolnăvim (da, sunt și ei vaccinați) și pentru că noi vedem vaccinul ca fiind singura modalitate de a scăpa de virusul acesta. Ne-am vaccinat pentru că vrem ca școlile să rămână deschise și copiii să meargă fizic la școală, pentru că vrem ca sălile de spectacole să rămână deschise, vrem să putem călători și să ducem din nou o viață normală. Pentru noi asta a fost modalitatea prin care ne-am simțit mai în siguranță și din fericire, după vaccin, nivelul de anticorpi era destul de ridicat (am făcut o analiză care determină nivelul anticorpilor după vaccinare). Ne-am vaccinat pentru a fi protejați de forme mai grave, iar acum suntem mult mai liniștiți și mai puțin temători.
Cu toate astea, respectăm în continuare restricțiile acolo unde este cazul și sunt de acord cu impunerea de noi restricții, dacă asta ne va ajuta să oprim avalanșa de cazuri. Anul trecut, atunci când m-am infectat eu, erau cam 1500 de cazuri/ zi, astăzi sunt de 4 ori mai mult. Sunt cifre alarmante, care din păcate cresc în fiecare zi.
A trecut 1 an de la boala acesta care ne-a speriat mult și după cum v-am povestit, efectele ei au fost pe termen lung. Aveți grijă de voi și de familiile voastre!
Leave a Reply