Astăzi o să vă povestesc o lecție pe care am învățat-o pe pielea mea și care m-a făcut să reacționez altfel la răutățile primite gratuit, iar un workshop la care am participat acum câțiva ani, m-a ajutat să înțeleg și mai bine lecția învățată.
O întâmplare destul de banală din facultate, m-a făcut să văd lucrurile un pic altfel și lecția pe care am învațat-o atunci încerc să o aplic mereu în situații similare.
Am avut la un moment dat o colegă care nu știu ce avea cu mine, dar din prima zi m-a luat un pic peste picior și așa a ținut-o în continuare. Era o fată frumoasă și deșteaptă, cu mulți prieteni, dar nu știu ce nu îi plăcea la mine, că parcă numai răutăți arunca la adresa mea. Iar eu am căzut imediat în capcana ei și încercam să îi întorc fiecare răutate, cu alte răutăți.
Nu îmi plăcea situația, simțeam mereu un ghem în stomac când se apropia și intram în alertă imediat ce îmi dădeam seama că sunt șanse să ne întâlnim, ba chiar mă pregăteam un pic mental pentru bătălia care știam că ar putea să înceapă.
“Dar ce-aveți voi două de împărțit?” m-a întrebat un coleg într-o zi.
Mi-am dat seama că nu știu. Nu aveam chiar nimic de împărțit. Doar că ea se purtase răutăcios cu mine la început și nu mi-a picat bine, așa că am răspuns și eu la fel. Mi-am dat seama imediat că era o prostie și că era un pic infantil “războiul nostru”, de aceea mi-am propus să îi pun capăt.
Data următoare când ne-am intersectat, i-am zâmbit de la distanță. Venea destul de “pornită” cum îi era felul și presimțeam că iar o să spună o răutate. “Ce frumos îți stă părul! Mereu l-am admirat!” Asta i-am zis când s-a apropiat mai mult. Dacă i-aș fi aruncat un pahar cu apă în față nu ar fi fost la fel de surprinsă. A spus un “Mulțumesc” timid și încurcat, s-a întors și a plecat.
Nu pot să vă spun cât de bine m-am simțit imediat, pentru eu chiar îi admiram părul și i-am făcut un compliment sincer. Au mai urmat câteva discuții ciudate, în care eu îi zâmbeam și îi vorbeam frumos, iar ea era evident încurcată.
Nu o să vă mint să vă spun că am devenit prietene, dar puteam să avem o discuție civilizată, să ieșim în oraș cu colegii fără să ne înțepăm, să ne dăm dreptate când era cazul și chiar i-am cerut părerea la un proiect, iar ea m-a rugat să o ajut cu traducere la franceză. Și colegii erau umiți de schimbare, dar pentru mine simplu fapt că eliminasem niște șicanări inutile era marele căștig.
Și nu a fost nevoie decât să nu îi mai răspund la răutăți.
Apoi, de multe ori când am avut parte de răutăți în viață, am stat și am tras aer adânc în piept și am încercat să nu intru în joc aruncând alte cuvinte dure. De cele mai multe ori a funcționat și uneori un zâmbet și o vorbă bună dezamorsează un conflict pe cale de izbucnire.
Acum câțiva ani am participat la un workshop susținut de Cristina Oțel, la care ea ne-a spus exact așa: “În viață nu poți să controlezi cum se comportă cei din jur, dar poți alege cum să reacționezi tu la comportamentul lor.“
Atunci am avut un moment de “Aha!”, în care mi-am dat seama că lecția învățată în facultate chiar era una valoroasă. Poți alege să răspunzi cu răutate, sau poți dezamorsa bomba din start alegând un ton calm. Atât de simplu și totuși atât de complicat, pentru că nu este ușor să rămâi calm și politicos când ești atacat.
Aevărul este că de cele mai multe ori, nu suntem noi sursa supărării, ci suntem doar cel care se nimerește să fie în vizor. Nu este despre noi, ci despre cei care spun răutăți. Ceva mocnește în ei de mult și răbufnesc total aleatoriu. Poate au avut o zi proastă, poate s-au certat cu cineva înainte, poate au pe cineva bolnav, poate le este frică de ceva.
Mă uit mereu în jurul meu la oameni care se ceartă pe nimicuri și ajung să facă adevărate drame și scandaluri din ceva ce ar putea fi discutat politicos. Cât de greu o fi oare să spui “Scuze, am greșit” sau “Îmi pare rău“. Cât de greu o fi să facem un compliment sincer unei persoane din jurul nostru sau să spunem ceva frumos unui om supărat?
O să vă dau câteva exemple când am încercat să aplic ce am învățat atunci, în situații oarecum diferite
Când am primit un serviciu de o calitate îndoielnică
Poate vi s-a întâmplat și vouă să mergeți la restaurant și să primiți supa rece sau să fi primit altceva decât ați comandat. Există două moduri în care poți spune că e ceva în neregulă: modul politicos “Mă scuzați, mie îmi place supa mai caldă” sau “Nu vă supărați, cred că mi-ați adus altceva decât am comandat” sau modul agresiv, în care începi să țipi la chelner că e un incompetent și un neisprăvit. În ambele cazuri problema se va remedia, dar în al doilea scenariu riști să ți se scuipe în farfurie (circulă legende) și mai creezi și o atmosferă neplăcută în jur. Sincer, din experiență, se rezolvă mult mai rapid și mai ușor dacă alegi prima abordare. Iar de cele mai multe ori am primit fie ceva din partea casei în semn de scuze, sau chiar mi s-a scăzut felul respectiv de pe nota de plată.
Când s-a luat cineva de mine fără rost
Stăteam într-o zi pe o bancă și a venit o doamnă și s-a luat de mine că “Voi aștia care stați toată ziua aici pe bancă și faceți mizerie pe jos cu țigările și seara faceți gălăgie sub geamul meu“. În cazul ăsta poți să o bagi pe aia cu “Ce-ai cu mine, femeie nebună, te iei de oameni aiurea?” sau “Doamnă, vă înțeleg că sunteți supărată, dar e prima dată când mă așez pe banca asta și nu intenționez nici să fac mizerie, nici să fac gălăgie diseară.” Cât de repede credeți că și-a cerut scuze doamna respectivă? Exact, imediat.
Când cineva s-a luat de copiii mei
Aici este o zonă sensibilă și de cele mai multe ori fac precum o leoaică dacă cineva se ia de copiii mei, dar încerc să păstrez un ton amabil și civilizat. Mereu se găsește cineva care să facă educație unui copil străin pe stradă, fără să știe despre ce este vorba, mereu se găsește cineva care să catalogheze copilul drept “obraznic” sau “neastâmpărat” fără să cunoască copilul sau situația. Din fericire, până acum am reușit să păstrez un ton politicos chiar și cu cei care ofereau gratuit sfaturi și de fiecare dată am reușit să opresc la timp alte discuții inutile.
Gândiți-vă un pic: Cum ar fi să răspundem mereu cu o vorbă bună? Nu ar fi mai simplu și pentru noi și ne-am face viața mai ușoară?
Înțeleg că ești supărat, dar nu cred că are legătură cu mine.
Leave a Reply