Ieri seara am primit mesaj de la școală că de luni clasa lui Mark va învăța online. Mi-a întors tot metafizicul pe dos pentru ca am văzut cum tot programul meu pe săptămână asta era spulberat dintr-o mișcare. Nu e ca și cum nu ne așteptam că ar putea sa se întâmple asta, dar până nu vezi negru pe alb, încă speri ca totul va fi frumos și bine. Iar duminică seara e fix momentul acela când faci ghiozdanul, pregătești uniforma și te bucuri un pic la gândul că la ora 9 a doua zi poți să bei liniștit cafeaua și să începi săptămâna de lucru. Așa ca fix duminică seara m-a trezit din visare zgomotul unui mesaj primit pe grupul de părinți.
Mno, ce poți să faci, ne-am repliat, am cautat laptopul pentru școala online, l-am pus la încărcat și am inceput sa fac planul ce anulez întâi si cum îmi reorganizez programul. Noi sa fim sănătoși ca le-om duce pe toate. Te gândești că altora le e mai rău, că poate sunt bolnavi și cunt într-o situație dificilă, te gândești că speri să treacă repede și să fie toată lumea bine. În weekend auzisem de atât de multe persoane cunoscute care sunt bolnave acum, încât mi-am dat seama că o veste ca asta era iminentă.

Luni dimineață la 8.20 a început show-ul: ne-am conectat si spun “ne-am” și nu ” s-au” pentru ca la grupa pregătitoare prima oră a fost mai mult parte tehnica pentru părinți, copiii se distrau si ei pe lângă noi și se amuzau apăsând pe toate butoanele.
Pe la 10, dupa ce am mai instalat, am mai dat niște update-uri (mai mult soțul ca eu deja nu mai aveam răbdare) a început prima oră. Ăștia mici erau într-un delir că se vedeau unii pe alții, erau interesați ce jucării au ceilalți prin casă, voiau sa apese pe toate emoticoanele, să scrie pe chat mesaje (dar cum nu prea știu sa scrie, mesajele lor erau de genul ghhfdsghh344333223xxxxxx). Au mai fost și mici drame pentru că nu toți părinții puteau sa stea lângă copii să îi ajute și micuții nu se descurcau singuri, dar overall a fost bine.
Învățoarea chiar și-a dat interesul, au făcut ceva activități, dar eu vă spun că pe noi ne-a epuizat prima zi de școală online. Rolul meu a fost undeva între Băiatul de la IT (dupa ce a plecat soțul la birou), asistent de elev de grupa pregătitoare (unde-s creioanele, unde-i caietul, unde-i mouse-ul, s-a incurcat firul de la mouse intre creioane) și Doamna de la cantină în pauza de prânz.
Am si muncit azi ….. am scris un mail și am facut un raport (chestii pe care le faceam in mod normal într-o oră).
Să vă mai spun că a stat și cel mic acasă? El nu a intrat la niciun online, dar nici nu știu prea clar ce a făcut, s-a descurcat singur ba la desene, ba cu ceva jucării. M-a solicitat doar să îl șterg la fund, în rest a fost de capul lui cu jucării și cu telecomanda.
A trecut și prima zi de școală online, hai că mai sunt doar patru, pentru că de luni pot reveni la școală cei care se testează. Problema e că nu știm pentru cât: o săptămână, două, până va apărea un nou caz.
Îmi doresc mult să meargă copiii la școală, dar și situatiile asta în care ba merg, ba nu merg, parcă mai rău ne confuzeaza. Nu poți să îți faci un plan că nu știi când se schimbă treaba și de la o zi la alta trebuie să schimbi tot programul. Cum o fi mai bine oare?
Fotografie creată de Julia M Cameron, de la Pexels
Leave a Reply