Îmi place să citesc și asta nu mai este de mult un secret. Îmi plac cărțile bune, scrise bine, care mă fac să simt ce simte personajul, care mă fac să trăiesc și să îmi imaginez ceea ce îmi arată autorul prin cuvinte. Îmi plac biografiile, îmi plac cărțile din care am ceva de invățat, îmi plac cărțile din care aflu lucruri noi despre locuri în care nu am fost, despre timpuri în care nu am trăit, despre oameni care au ceva de spus, dar pe care nu o să pot să îi cunosc.
Îmi place să citesc și îmi place să vorbesc despre cărți. Îmi place să schimb păreri și impresii despre cărți și am mereu o listă deschisă cu cărți pe care vreau să le citesc.
Pentru că vine iarna și e frig afară, pentru că știu că cel mai bine e să stai în pat cu o carte bună în mână, am pregătit o listă cu 12 cărți care merită citite, pentru că se citesc pe nerăsuflate. Despre unele dintre ele v-am mai povestit, dar am vrut să le includ din nou aici pentru că sunt atât de bune, încât vreau să le dați o șansă. Am și titluri noi, am și autori pe care îi știți deja. Care e numitorul comun al acestor cărți? M-au ținut acolo, cu sufletul la gură, pentru fiecare dintre ele am renunțat la ore de somn deși mi se lipeau pleopele, fiecare a fost devorată în câteva zile (atât cât mi-a permis programul de muncă și responsabilitățile vieții de mamă să rup pentru citit). Sper să vă inspire și să vă încânte în iarna asta.
Am mai povestit cât de mult îmi place cum scrie Elena Ferrante, atât de efervescent și real, încât ajungi să faci parte din poveste, simți ce simt personajele, auzi ce aud personajele, vezi ce văd personajele. Este unul dintre scriitorii care descrie foarte bine acțiunea, dar se axează mult pe ceea ce simte și ce gândește personajul, de aceea cărțile ei te acaparează pur și simplu. Am descoperit-o atunci când am citit Tetralogia Napoletană și am căutat apoi să citesc și alte cărți scrise de ea. Viața mincinoasă a adulților este povestea unei adolescente care suferă după ce își aude tatăl spunând despre ea că seamănă cu mătușa sa, o mătușă pe care a văzut-o foarte rar și despre care nu știe nimic. Fata dorește să își cunoască mătușa și să afle ce fel de persoană este, să își formeze singură o părere despre ea, alta decât ceea ce îi spusese tatăl său. Află astfel multe secrete de familie de mult ascunse, iar în același timp căsnicia părinților lor se destramă, totul părând un castel de cărți de joc ce se dărâmă la o adiere de vânt.
2. Femeia la 1000 de grade – Hallgrimur Helgason
Herra este o doamnă ajunsă la 80 de ani, care își reamintește viața ei. Este o poveste în poveste, un pas în copilărie, un pas în prezent. La început mi s-a părut un pic ciudată această carte, dar după câteva capitole eram deja captivată și voiam să aflu de ce a ajuns Herra la 80 de ani să locuiască singură într-un garaj și să stea cu o grenadă în pat. Istoria ei este povestea tristă a suferințelor pe care le provoacă războiul: familii dezbinate, frig, foame, frică. Ea reușește să supraviețuiască celui de-al doilea război mondial, dar are probleme în a-și găsi fericirea și a se bucura de dragostea fiilor săi. Herra este „o figură” până în ultimul moment, când reușește să îi dea o lecție soției fiului său, care credea că poate duce de nas o bătrână naivă.
3. Pacienta tăcută- Alex Michaelides
Viața perfectă, casa perfectă, relația perfectă. Doar că soția ajunge să își împuște soțul și refuză să mai vorbească ani de zile. Ea este internată într-o instituție pentru persoane cu tulburări mintale și nimeni nu își mai bate capul să o facă să vorbească sau să îi amelioreze starea, până când apare un doctor nou, care pare pus pe fapte mari. El este atât de interesat de caz, încât începe să sape în trecutul ei, merge chiar să îi întâlnească pe puținii membri ai familiei ei. Își depășește chiar atribuțiile, rolul lui ajungând să fie la limita dintre psihoterapeut și detectiv. Finalul este magnific, iar povestea este inteligentă, sofisticată, încărcată cu mult suspans. Pe mine m-a dus un pic cu gândul la filmul Inception. Finalul mi-a plăcut atât de mult, încât parcă aș fi vrut să mai citesc odată cartea doar ca să surprind acele detalii pe care poate le-am scăpat din vedere la prima lectură, acele indicii care poate mi-ar fi dat de înțeles cine e ucigașul. Este primul roman scris de Michaelides și este incredibil de bun
4. Fecioarele – Alex Michaelides
După ce am citit Pacienta tăcută, am vrut să citesc și următorul roman scris de același autor. Fecioarele este tot un thriller bun, dar din păcate nu poate ajunge la nivelul atins de Pacienta Tăcută. Povestea este captivantă și finalul este tot unul neașteptat, în stilul lui Michaelides. O crimă într-un campus universitar atrage atenția unei pshiholoage, apoi urmează o serie de crime foarte asemănătoare și toate par să indice un singur vinovat: profesorul de artă dramatică. Cartea se citește foarte ușor, aș putea spune că refuză să stea pe noptieră fără să fie parcursă, mai ales că totul pare atât de previzibil de la primele pagini, încât nu poți să crezi că deznodământul este atât de simplu. Și chiar nu este.
5. Rivalele. Coco Chanel si Elsa Schiaparelli. Jeanne Mackin
Coco Channel și Elsa Schiaparelli, două dintre creatoarele cele mai iubite ale Parisului, două rivale în lumea modei își dispută influența într-un Paris amenințat de război. Deși cele două creatoare nu sunt personajele principale ale cărții, rivalitatea dintre ele este în primul plan. „În vreme ce naziștii devin din ce în ce mai puternici, iar omenirea se pregătește de război, Elsa Schiaparelli și Coco Chanel, ale căror opinii politice diferă la fel de mult ca stilul vestimentar pe care îl propun clientelor, duc propria bătălie. […] Jeanne Mackin îl însoțește pe cititor într-o călătorie captivantă, plină de descrieri atât de vii ale hainelor despre care se vorbește, încât ai senzația că le vezi sărind din pagină. Splendid istorisită, având la bază o cercetare minuțioasă, povestea Rivalelor este o lectură obligatorie.” RENEE ROSEN, autoarea romanului Park Avenue Summer
6. Soț și soție – Zeruya Shalev
O poveste de dragoste începută în adolescență, care s-a transformat într-o căsnicie fericită, se termină brusc într-o zi, când soțul are o suferință fizică în spatele căreia nu se ascunde niciun motiv medical. Cei doi trec printr-o perioadă în care încearcă să adune cioburile fericirii lor și să le lipească la loc, dar se dovedește a fi în zadar. Soțul pleacă, iar soția rămâne singură să aibă grijă de fata lor, să păstreze aparențele față de colegii ei de muncă și față de prieteni. Ea retrăiește în minte toate momentele iubirii lor, dar și greșelile pe care fiecare dintre ei le-a făcut, încercând să înțeleagă cum s-a ajuns în acel punct. Are momente când se învinovățește singură sau momente în care el, soțul care a iubit-o iar apoi s-a plictisit de ea, devine singurul vinovat.
7. Zilele abadonului – Elena Ferrante
Am ales să scriu aici despre cartea asta și nu le început lângă cealaltă carte scrisă de Ferrante, pentru că mi s-a părut că se aseamănă cu cea scrisă de Zeruya Shalev. Soțul pleacă de acasă într-o zi și își lasă soția făr nicio explicație. Ea rămâne să aibă grijă de cei doi copii și de câine, fără să știe unde a plecat soțul ei și cum poate da de el. La început e durerea, frica de a fi singură, gustul amar, lacrimile, suferința și încercarea de a ține lucrurile sub control: câinele trebuie scos la plimbare, copiii au nevoie de hrană, de ajutor, în timp ce ea se împrăștie în bucăți și depresia o apasă din ce în ce mai tare. Cartea este scrisă atât de bine și de real, durerea Olgăi este atât de clar prezentată, încât simți că te inundă, că te înnăbuși cu durerea ei și că trebuie să afli cum se termină. “Nimic din ce citesti despre cartile Elenei Ferrante nu te pregateste pentru ferocitatea scrisului ei.” – The New York Times
8. Copiii de pe Volga – Guzel Iahina
O carte senzațională, la granița dintre realitate și magie, dintre real și imaginar. O poveste de dragoste, care continuă cu o poveste despre supraviețuire, în care poveștile scrise au un rol salvator. Bach este profesor de școală chemat să îi fie dascăl unei fete de culac kârgâz, de care se îndrăgostește și ajuns să rămână singuri pe lume, izolați în ferma tatălui fetei, unde duc un trai liniștit, dar previzibil. Viața lor capătă o turnură tristă și doar poveștile sunt cele care îl ajută pe Bach să supraviețuiască necazurilor și chiar dacă rămâne mut, el așterne poveștile pe hârtie pentru a fi mai departe spuse și citite. Romanul este o monografie interesantă a vieții simple din coloniile germane aflate în pustietatea ținuturilor rusești, dar liniștea lor este zgâlțâită de venirea comuniștilor cu planurile lor mărețe de realizare a Rusiei Mari.
9. Juniper. Fetița născută prea devreme.
Există cărți bune, cărți foarte bune și cărți pe care nu vrei să le mai lași din mână, dar nici nu ai vrea să se termine. În vara asta am citit cărți din toate cele trei categorii, iar Juniper face parte din ultima categorie. Este scrisă incredibil de bine, încât este la granița dintre ireal de frumos și fermecător de răvășitoare. Ambii părinți ai lui Juniper sunt jurnaliști și fiecare semnează câte un capitol, alternând poveștile despre micuța fetiță. Juniper este un copil mult dorit și așteptat, conceput în vitro după mulți ani de încercări, dar care are ghinionul de a se naște la 23 de săptămâni și 6 zile. Șansele date de medici sunt puține, dar sunt de partea ei. Are norocul de a se naște în apropierea celui mai bun spital de copii, într-o familie cu cea mai bună asigurare medicală, este îngrijită de cei mai buni medici, o asistentă observă la timp o problemă apărută la abdomenul micuței, un medic se încumetă să o opereze deși inițial refuzase, iar micuța luptă zi de zi. Este o poveste despre răbdare, încredere, speranță și iubire. Pentru că mai mult decât orice, Juniper este iubită și iubirea învinge mereu.
10. Dulcele bar Dulcele Bar – J.R. Moehringer
La mult timp după ce am citit biografia lui Agassi, am dat peste romanul autobiografic al scriitorului care a fost gost writer (scriitor din umbră) pentru acesta. Dacă Open mi-a plăcut mult, Dulcele Bar pur și simplu m-a fermecat. Povestea lui Moehringer este cea a unui copil crescut doar de mamă și de bunici, în absența tatălui, dar în umbra vocii lui. Tatăl său, prezentator de radio era “vocea” pe care băiatul o asculta ca și cum i-ar fi vorbit doar lui, iar copilul caută alte figuri masculine pe care să le aibă model în viață. Așa ajunge să fie protejat de unchiul său care lucra la un bar și de prietenii acestuia, iar barul este ca un fel de a doua casă pentru el. Pasiunea pentru cărți și pentru scris îl duc însă pe un drum mai bun decât al celor mai mulți clienți de la bar. Așa ajunge să obțină o bursă la Yale, să lucreze la New York times, iar în tot acest timp barul este punctul lui de referință la care se întoarce atunci când îi este greu, dar și atunci când are motive de bucurie. Dulcele bar este o biografie, dar este și o monografie al cartierului, în care cunoaștem poveștile celor care gravitează în jurul barului.
11. Invățare.Memorii – Tara Westover
Tara provine dintr-o familie de mormoni, în care Dumnezeu este venerat, iar școala și medicina sunt doar întrupări ale Satanei. Ea muncește de mică împreună cu frații săi la depozitul de deșeuri din metal al tatălui său, care este un om cu frica lui Dumnezeu. Cu un pic prea multă frică de Dumnezeu, am putea spune. Tatăl Tarei își iubește familia, dar urăște doctorii, de aceea atunci când copii se îmbolnăvesc sau chiar se accidentează la depozitul de deșeuri, ei sunt tratația casă, cu leacuri din plante, făcute de mama lor. Tatăl Tarei crede că într-o zi vor veni Zilele pustiirii și Ziua de Apoi, de aceea se pregătește intens: sapă un buncăr, adună provizii, combustibil, muniție, iar copiii muncesc mult ca să strângă bani pentru și mai multe provizii. Tatăl Tarei își iubește familia și vrea să o protejeze de sfârșitul lumii, dar de cele mai multe ori își pune copiii în pericol și astfel mereu au loc accidente în depozitul de deșeuri sau chiar când merg cu mașina. Fratele mai mare al Tarei, Shawn, este un tip violent care își chinuie frații mai mici chiar sub ochii părinților.
Tara înțelege că trebuie să plece de acasă, că asta este singura ei scăpare și învață aproape singură ca să dea un examen de echivalare a studiilor și să poată ajunge le colegiu. Ca să fie admisă are nevoie de acte și așa descoperă că nu are certificat de naștere, că practic nu există. Dar cea mai mare descoperire este aceea că nu știe aproape nimic despre lume și că ceea ce știa de la tatăl său sunt doar teorii conspiraționiste. Tara pleacă de acasă să descopere lumea, să învețe, dar la un moment dat trebuie să se desprindă total de familia care refuză să înțeleagă că fratele mai mare este extrem de violent și neagă adevărul despre comportamentul său, acuzând-o pe Tara și pe sora sa de minciuni. Plecată de acasă Tara nu învață doar să descopere lumea și să afle cunoștințe noi, ea este nevoită să învețe să se desprindă de famila ei, să îi lase în urmă și să își construiască o nouă viață.
Cartea este apărută la Editura Publica, în seria Narator, serie din care fac parte și Dulcele bar, Juniper, Dincolo de frumusețea perenă, cărți care mi-au plăcut extrem de mult, toate fiind biografii sau autobiografii.
12. Oameni anxioși – Friedrick Backman
Am lăsat special la finala cest roma, care mi-a plăcut extrem de mult, scris de un autor pe care îl îndrăgesc foarte tare. Este un roman foarte diferit față de tot ce am mai citit de Backman, dar este un roman foarte bun (aici am povestit mai multe despre romanele sale).
O serie de decizii proaste duc la un jaf armat al unei bănci și ulterior la o luare de ostateci. Spărgătorul de bănci ajunge să se închidă într-un apartament, împreună cu șapte potențiali cumpărători veniți la vizionare. Aceștia devin pe loc ostateci, dar până la urmă ajung complici.
Romanul este construit foarte frumos, autorul ne arată lucrurile pe rând, picătură cu picătură. Dacă la început ai o impresie asupra lucrurilor, pe parcurs afli noi detalii care pun lucrurile în altă lumină.
Pe la mijlocul romanului aflăm un detaliu nou despre spărgător, care răstoarnă complet situația și firul se schimbă brusc.
Cam la fel se întâmplă cu toate personajele din roman. Daca la început ti-ai făcut o impresie despre un personaj, până la final afli detalii noi care te fac să înțelegi că lucrurile nu sunt mereu așa cum par la prima impresie. „Oameni anxioși are toate ingredientele pentru a deveni un nou succes internațional. Poveștile pe care Backman le spune ne demonstrează capacitatea autorului de a sonda mințile umane, iar felul în care combină asta cu intriga și personajele nu este altceva decât artă.” Nettavisen
Asta este lista mea, sper să vă inspire și să găsiți în ea cărți pe care să vreți să le citiți, iar dacă aveți și voi recomandări de cărți bune, sunt aici să mărim lista.
Multumim Anca pentru inca o lista de carti super interesante! Poate faci un concurs de Craciun cu o carte buna si o ciocolata la pachet ☺️. E bine sa-ti doresti lucruri mici care sa-ti bucure sufletul 🥰 . Multumesc
facem, promit!
Mie mi-a plăcut foarte mult Binlioteca de la miezul nopții. Este despre o fata care vrea sa moara nemaigăsind un sens pentru viața ei și cum pe parcursul cărții ajunge sa experimenteze mai multe potentiale vieții. M-a pus tare pe gânduri.
Sa stii ca o sa o caut si eu sa o cumpar, pentru ca mi-a mai fost recomandata si de alte persoane. Sunt tare curioasa cum este!