Unul dintre lucrurile pe care vreau să le evit este risipa alimentară. Și nu mă refer la a adăuga prea multe alimente într-un fel de mâncare, ci la aruncarea mâncării. Nu pentru că sunt zgârcită, ci pentru că mi se pare păcat să arunc mâncarea, să îmi bat joc de munca mea sau a altora.
Nu este un secret pentru nimeni că românii au suferit mulți ani de foame, că au fost umiliți stând la cozi, cumpărând pe cartele și de cele mai multe ori descurcându-se cum au putut, printr-un sistem de pile și relații. Nu este un secret că cea mai mare parte a timpului și-o petreceau procurând alimente pentru iarnă (ciuperci, fructe de pădure), făcând agricultură în spatele blocului sau la rudele de la țară. Așa că primii ani de capitalism au fost niște ani de răsfăț culinar. Era absolut normal să îți dorești să ai frigiderul plin așa cum vezi în filmele americane, să știi că nu mai trebuie să stai la cozi pentru o bucată de pâine și că poți cumpăra banane vara. Și de la relaxarea că ai mereu mâncare în frigider până la risipa alimentară a fost doar un singur pas. Pentru că la început au fost frigidere pline „ca să fie”, apoi ne-am obișnuit să cumpărăm ca să avem acolo și uite așa am ajuns să cumpărăm mai mult decât puteam consuma și să nu ne mai pese.
Când eram în facultate am locuit un an în Franța și acolo am văzut pentru prima dată ce înseamnă să faci cumpărături responsabil, fără să faci risipă. Nu că francezii nu ar fi avut bani, dar pur și simplu aveau o cultură a consumului foarte sănătoasă. Să vă povestesc cum făceau ei cumpărături. Presupunem că erau 3 oameni care voiau să gătească și să ia prânzul împreună, acasă. Se stabilea întâi meniul: salată la antreu (așa se mănâncă în Franța, întâi salata) apoi pește cu cartofi la felul principal. Deci avem nevoie de: o salată verde și 2 roșii, iar la felul principat: 3 bucăți de pește și 6 cartofi. Atât. Nu 2 kilograme de cartofi „ca să fie” și o pâine ca să avem mâine și niște icre „de poftă”. Acolo am văzut pentru prima dată ce însemnă să faci un plan de mese măcar pentru 2 zile, să calculezi cât ai nevoie pentru o porție și să cumperi exact cât ai nevoie. Și nu am văzut pe nimeni să moară de foame și nici oameni supraponderali nu am văzut foarte mulți. Se ridicau de la masă sătui, dar fără să le crape nasturii de la pantaloni, mâncau variat și proaspăt, fără să facă risipă. Pe principiul „puțin, dar bun”.
Din fericire și în România aud în ultima vreme vorbindu-se de plan de mese și liste de cumpărături, dar din păcate risipa alimentară încă se practică.
Deja au trecut 30 de ani de când avem acces la magazine cu alimente și cred că a venit timpul să ne reașezăm obiceiurile și conștientizăm că risipa alimentară poate fi evitată. E păcat de bani, e păcat de munca noastră, e păcat de mâncarea aia care ar putea ajunge undeva unde să fie apreciată. Nu mă refer la arunca o lingură de mâncare rămasă în castron, ci de a arunca alimente care expiră în cămară sau în frigider, de a arunca fructe sau legume uitate în cămară.
Iată câteva mici schimbări pe care le-am făcut pentru a nu mai arunca mâncarea:
- Am învățat care este cea mai bună modalitate de depozitare pentru fiecare tip de alimente (usturoiul trebuie ținut în pungă de hârtie în cămară, bananele se înnegresc imediat dacă le pui la frigider, cartofii și ceapa se păstrează în cămară, dar nu în aceeași pungă
- Sunt atentă unde așez alimentele în frigider (fiecare frigider are un ghid cu zone unde este temperatura cea mai rece și acolo poate fi plasată mâncarea ușor perisabilă). Iar ca să pot să le văd mai ușor, încerc sa țin ordine în frigider și mereu pun în față alimentele cu termenul de expirare cel mai apropiat. Când cumpăr carne pe care vreau să o pun la congelator, nu o las în caserola în care am cumpărat-o, din două motive: ocupă mult loc și e posibil să nu am nevoie să o dezgheț pe toată. Prefer să transfer carnea în 2-3 pungi mai mici, pe care să le congelez separat.
- Lista de cumpărături. În cele mai multe cazuri, merg la cumpărături cu lista făcută de acasă și evit să cumpăr ceva ce nu știu sigur dacă avem nevoie. Nu cumpăr multe alimente perisabile odată. De exemplu dacă mă duc la piață, prefer să cumpăr câte puțin din fiecare, tocmai pentru că știu că nu rezistă mult. Vara, când mâncăm multe roșii, încerc să nu iau mai mult decât știu că putem mânca, pentru că se vor strica. De multe ori se uită ciudat vânzătorii în piață când le cer 8 roșii, iar ei vor să îmi mai pună încă 3, să se facă 2 kilograme sau să fie de X lei. Diferența asta între cât știu eu că avem nevoie și cât mai vor ei să pună, este exact cantitatea care se va strica sau pe care va trebui să încerc să o folosesc altfel. De aceea refuz aproape mereu să accept astfel de completări, deși sincer, pe banii mei și pe muzica mea nu mi-e rușine să spun că „Vreau doar 8 roșii.”
- Gătesc în funcție de alimentele din cămară și frigider. Dacă am niște legume care dau semne că nu mai rezistă mult, gătesc ceva cu ele. Zilele trecute am făcut o evaluare în debara și am găsit o pungă cu linte, care mai are o lună valabilitate, deci o voi folosi curând să fac o supă de linte.
- Nu gătesc mult din același fel. Ar fi mai comod să fac o oală mare de mâncare odată, dar după 2 zile de mâncat același fel, sunt mari șanse să ne plictisim, așa că prefer să gătesc mai puțin cantitativ, dar mai variat. De asemenea, evit să gătesc mâncăruri care știu că nu le plac soțului și copiilor, pentru că sigur se vor strica.
- Nu comandăm dacă avem mâncare gătită. Da, pofta e mare și de multe ori copiii ar vrea o pizza, dar amânăm și comandăm mâncare de la restaurant într-o zi când nu am timp să gătesc.
- Am grijă să refolosesc ceea ce se poate strica: pâinea care se învechește o fac crutoane, bananele care se înnegresc le pun la brioșe, resturile de friptură de pui la transform în quesadilla, legumele le fac supă cremă, fructele le fac suc de fructe.
Știu că vine Crăciunul și suntem obișnuiți să avem mesele pline, primim musafiri, mergem în vizite și de cela mai multe ori cumpărăm sau gătim mai mult decât putem mânca. Știu că e greu să ne schimbăm obiceiurile peste noapte, dar măcar să ne gândim și la cei mai puțin norocoși și să împărțim din alimentele care ne prisosesc, din cozonacii care stau să se usuce, din dulciurile pe care copiii noștri le primesc în exces.
Dacă aveți si voi idei prin care putem să reducem risipa alimentară, m-aș bucura să le împărtășiți și voi, să învățăm unii de la alții.
Fotografie creată de RODNAE Productions, de la Pexels
Leave a Reply