Am început anul fără niciun plan, fără niciun obiectiv. După un Decembrie agitat și cu multă muncă, singurul plan pentru 2022 a fost să iau o mică pauză și să mă relaxez. Un pic surprinzător și total necaracteristic pentru un Scorpion obsedat de control ca mine, care are mereu o listă cu lucruri de făcut și obiective foarte bine stabilite. Dar cumva simțeam că nevoia de a mă relaxa puțin era mai importantă decât nevoia de a planifica și de a controla totul.
Așa că începutul de an m-a prins fără nici o idee clară despre Mărețele Obiective cu care eram obișnuită, singurul plan fiind să am parte de o mică vacanță liniștită, tocmai ca să se poată așeza toate gândurile și ideile care vuiau în capul meu. Ca atunci când faci un proces de reorganizare a casei și trebuie întâi să scapi de lucrurile inutile, așa simțeam și eu că am nevoie de câteva zile de deconectare pentru a putea apoi să repornesc rotițele minții mele.
Un pic egoist, un pic iresponsabil și un pic copilăresc, mi-am pus liniștea și odihna pe primul loc.
Și iată-mă pe 4 ianuarie, pe schiuri după aproape 8 ani în care doar am visat la zăpadă și pârtii, un pic temătoare că nu o să mă mai descurc, că nu mai știu să îmi țin echilibrul pe schiuri și că va trebui să iau din nou lecții de schiat, dar plină de entuziasm și de bucurie. Primele minute am fost un pic stresată, dar după ce mi-am dat seama că schiatul nu se uită așa ușor și că încă mai știu și mai pot să schiez, a început adevărata distracție. Și iată-mă pe pârtie, înconjurată de zăpadă, coborând pe schiuri și bucurându-mă ca un copil de acele momente. Și atunci mi-am dat seama că sunt fericită și că îmi vine să chiui de bucurie. M-am oprit un pic, m-am uitat în jur, am tras adânc aer piept și am încercat să conștientizez ce simt: bucurie că am din nou ocazia sa schiez, recunoștință că pot să schiez și că am avut ocazia să învăț să fac asta.
Și atunci mi-am dat seama care este singurul meu obiectiv pe plan personal de anul acesta: să conștientizez mai mult momentele astea mici de bucurie. Să le savurez, să mă încarc cu ele și să le transform în amintiri pe care să le țin mereu cu mine în suflet.
Peste câteva zile am trăit un alt moment de mare bucurie: am schiat împreună cu Mark, care anul acesta a luat primele lecții de schiat. Mereu i-am povestit cât de mult îmi place să schiez, cât de frumos este sus pe munte, ce plăcut este să aluneci pe pârtie și cred că poveștile mele au fost suficiente pentru a-i trezi interesul și curiozitatea. Iar bucuria mea a fost imensă să cobor alături de el pe pârtie.
Au fost două momente de bucurie pură care mi-au rămas adânc întipărite în minte și în suflet. Acum că m-am întors înapoi acasă, nu trebuie decât să închid ochii și să mă văd din acolo sus, cu schiurile în picioare și aproape simt aceeași bucurie ca atunci.
Nu putem fi fericiți continuu, nu putem simți bucurie mereu, de aceea mi-am propus să recunosc mai des și să conștientizez mai des momentele mele de bucurie: o întâlnire cu o prietenă, o conversație cu cineva drag, o îmbrățișare, o seară de jocuri în familie, o cină cu prietenii, sunt doar câteva din picăturile de bucurie care ne fac viața frumoasă. Trebuie doar să le vedem și să le savurăm!
Voi ce v-ați propus pentru anul acesta?
Leave a Reply