Casele noastre cu urme de degețele pe oglinzi …

Casele noastre cu urme de degețele pe oglinzi

Casele noastre cu jucării ascunse cub canapea

Casele noastre cu marginile perdelelor pictate în acuarele

Casele noastre în care tocurile de la uși poartă urme ale creșterii copiilor noștri

Casele noastre cu canapele cu urme de dulceață

Casele noastre cu dulapuri ale căror uși nu se mai închid, cu sertare din care scot limba șosete mici

Casele noastre în care nimic nu e la locul lui

Casele noastre care miros mereu a „ceva bun”

Casele noastre în care e mereu lapte în frigider și vase de spălat în chiuvetă

Casele noastre în care nu e nicio clipă liniște și atunci când e liniște intri în panică

Casele noastre în care carioci, mașinuțe și ghete multe și mici te întâmpină de cum intră

Casele noastre în care mereu coșul de rufe e plin, deși mașina de spălat nu e niciodată în pauză

Casele noastre în care cheile, telecomenzile și alte lucruri dispar ca prin minune, fără urmă, ca să se ascundă între jucării

Casele noastre în care se aud mereu râsete și pași mici care aleargă repede pe podea

Sunt case pline de bucurie și căldură, case în care oameni mici și oameni mari cresc împreună, case în care se spun povești seara la culcare și se adoarme cu brațe mici în jurul gâtului, case în care se trăiește, case în care se râde, case în care se învață.

Nu sunt casele perfecte din reviste, dar sunt case pline de iubire.

Să le prețuim pentru liniștea pe care o avem și pentru pacea în care trăim acum.

Să fim bine!