Mark a fost invitat în weekend în vizită la un coleg de școală, deci știam că urmează să avem o jumătate de zi cu un singur copil. Doar că Andy s-a autoinvitat și el la colegul lui Mark, așa că am rămas singuri în mijlocul zilei, fără niciun copil acasă.
-Și noi ce facem acum? Asta a fost primul gând care ne-a trecut prin cap.
Deși mereu ne gândeam cum ar fi să rămânem și noi singuri câteva ore, să mâncăm în liniște, să ne uităm la un film, să ne auzim gândurile, când în sfârșit s-a întâmplat chestia asta, am avut așa un mic moment de debusolare, parcă nu știam ce să facem cu noi fără copii.
Ne-am luat de mână și ne-am dus la un restaurant să mâncăm, am băut o cafea pe terasă la soare, am vorbit. Nu vă faceți griji, ne-am umplut timpul, dar parcă lipsea ceva. Din când în cand ne uitam la telefon să vedem dacă nu ne-a sunat mama băiețelului să mergem să ne luăm trupa de războinici. Parcă nu ne venea să credem că suntem doar noi doi singuri și atât.
N-o să vă mint, chiar ne-am relaxat. Ne-am uitat si la un serial, ne-am luat și timp împreună, ne-am luat și timp separat, că aveam nevoie de ambele. Nu m-am apucat să fac curat, nu am călcat rufe, nu am strâns jucării, nu am făcut de mâncare, deși mi-a trecut un pic prin cap că aș putea să fac asta. Am stat si ne-am odihnit, ne-am umplut rezervoarele cu liniștea de care aveam nevoie, ne-am bucurat de momente în care fiecare dintre noi a facut ceea ce ne place și a fost minunat.
Seara când au venit copiii acasă eram amândoi dornici să îi vedem, să îi auzim, să îi ținem în brațe. Mă uitam la ei și îmi dădeam seama că mi-au lipsit, dar după-amiaza de vacanță chiar ne-a prins bine și a fost ca o gură de aer de primăvară.
Noi nu suntem obișnuiți să stăm departe de ei, sunt mereu cu noi peste tot, dar și ei au nevoie de timp cu prietenii lor departe de noi, iar noi avem nevoie de timp cu noi, ca să ni se facă dor de ei.
Știu ce o să spuneți, că urmează și reversul, momentul în care alți copii vor veni la noi în vizită și va fi haos la noi în casă, iar noi vom fi la butoane să distrăm și să hrănim toată trupa. Adevărul este că deja am avut o astfel de experiență și a fost foarte bine. Copiii s-au distrat cu prietenii lor, nu s-au mai certat între ei, nu au avut nevoie de noi să îi distrăm și să îi gădilăm. S-au îndemnat unii pe alții la masă, au fost atenți cu musafirii lor, au râs, am râs și noi. Aș putea spune că a fost mai simplu cu casa plină, pentru că s-au antrenat unul pe altul la joacă, s-au jucat cu jucării pe care copiii mei nu le-au mai băgat în seamă de mult, au inventat jocuri noi.
După experinețele acestea două, pot spune că ar trebui să devină un obicei să facem întâlniri de joacă cât mai dese, așa fiecare familie primește un weekend da haos și unul de vacanță.
Fotografie creată de Pavel Danilyuk, de la Pexels
Leave a Reply