Prima dată când l-am ținut în brațe
Prima dată când l-am alăptat
Prima dată când i-am tăiat unghiile
Prima dată când i-am făcut baie
Prima dată când a zâmbit
Prima dată când a spus „mama”
Prima dată când s-a rostogolit
Prima dată când s-a ridicat în funduleț
Prima dată când s-a ridicat în picioare
Prima dată când a avut febră
Prima dată când i-a ieșit un dinte
Prima dată când s-a lovit
Prima dată când nu a mai avut nevoie de scutec
Prima zi de grădiniță
Prima dată când a avut serbare
Prima dată când a numărat
Prima dată când a fost la mare
Prima dată când a zburat cu avionul
Prima dată când s-a dat singur în leagăn
Prima dată când a dormit la un prieten
Prima dată când a citit singur o propoziție
Prima dată când i-a căzut un dinte
In viața unui copil sunt multe „prima dată” și mamele le știu pe toate. Poate nu își mai aduc aminte dacă era pe 7 martie sau pe 5 aprilie, dar sigur își amintesc cum era îmbrăcat copilul, unde erau, cum s-au simțit, ce au gândit. Mamele țin minte fiecare „prima dată” ca într-un album cu amintiri pe care îl deschid din când în când, ca să mai revadă o filă din viața copiilor lor. O mamă nu uită niciodată mirosul puiului ei abia născut sau cum îl simțea în brațe atunci când era mic. Nu uită cum se simțeau mânuțele mici în jurul gâtului ei și nici moliciunea de bebeluș ce îi adormea în brațe.
Memoria unei mame are loc pentru tot: cuvinte, mirosuri, zâmbete, lacrimi, dureri și bucurii. Dacă ai putea să te uiți în inima ei, ai vedea ca într-un caleidoscop, bucăți din imagini mici, care nu se șterg niciodată ci fac loc altor imagini și amintiri noi. Mi se întâmplă uneori să mă uit la poze cu ei și să îmi amintesc ceva legat de momentele acelea: mirosul pielii lor, dacă era cald sau frig sau cum se cuibăreau în brațele mele. Imaginile se întrepătund cu mirosuri, senzații și sentimente, ca într-un film în care toate simțurile sunt active.
Și filmul ăsta rulează mereu in mintea mea când mă gândesc la ei, și oricât de multe cuvinte aș putea să pun pe hârtie, nu vor fi suficiente să redea pe cât de frumos e filmul din viața și din inima mea. Mamele țin minte fiecare „prima dată”, ca un jurnal de amintiri al creșterii copiilor, mai clar decât orice fotografie, mai fidel decât orice agendă în care notezi date importante.
Mark mă întreabă uneori:
-Mami, cum a fost când m-am născut?
Și atunci deschid jurnalul din memorie la fila cu ziua nașterii lui și retrăiesc din nou tot: muzica din sala de nașteri, agitația medicilor, momentul în care l-am auzit plângând și cum s-a liniștit când am început să îi vorbesc, primul moment în care i-am simți pielea fină și caldă pe obrazul meu. Și lui îi place să audă cum era mic și cum venise pe lumea asta să fie al nostru și noi ai lui, cum îl luase apoi tatăl lui în brațe și cum am așteptat până a doua zi să îi alegem numele.
Mamele țin minte fiecare „prima dată” și nicodată nu sunt prea multe amintiri pentru mintea și inima unei mame.
Leave a Reply