Voi știți că îmi place să citesc, iar eu știu că voi iubiți listele cu recomandări. Mereu sunt în căutare de recomandări de cărți bune, mereu am liste făcute în telefon sau pe laptop, mereu salvez câte o postare cu recomandări de cărți.
Pentru că mâine începe Bookfest și mulți dintre voi veți merge acolo să cumpărați cărți, am adunat într-un singur articol aproape toată cărțile bune despre care am scris. Nu sunt 100, sunt 90 din articole mai vechi, la care se adaugă câteva pe care le-am citit recent și care mi-au plăcut foarte mult.
Jose Saramago – Eseu despre orbire
Dacă ni s-a parut grea epidemia de Covid, va spun că nimic nu se compara cu epidemia imaginata de Saramago în Eseu despre Orbire.Intr-un oraș fără nume, într-o țară fără nume, izbucnește o epidemie de orbire, care se împrăștie cu repeziciune. La început autoritățile izoleaza bolnavii si contracții, dar in curând toată lumea își pierde vederea. De aici lucrurile scăpa de sub control, anarhia se instaleaza, iar singurul scop al tuturor este căutarea hranei care să le asigure supraviețuirea.Chiar daca in carte sunt scene mai greu de digerat, mi-a plăcut mult cum este scrisă și mai ales m-a fascinat faptul că personajele nu au nume, dar cu toate astea este foarte ușor să urmărești firul narativ, fără să confunzi personajele. Evitand să le dea nume, e ca și cum am fi și noi cititorii lăsați un pic orbi, pentru că trebuie să recunoaștem personajele după descriere.
Will – Will Smith, Mark Manson
Mi-a plăcut mult biografia lui Will Smith și admir curajul cu care și-a expus toată viața, toate secrete, fricile, problemele de familie și cele mai intime gânduri. Când te cunoaște o lume întreagă și ești numărul 1 în industria cinematografică ani la rând, este un adevărat act de curaj să te deschizi atât de mult în fața lumii. Toți îl știm ca pe un tip jovial, carismatic, plin de umor și cred că cei mai mulți oameni zâmbesc imediat ce aud numele său. Dar pentru copilul Will, răsul a fost strategia prin care a încercat să mascheze problemele de familie. Fără să fac spoilere, vă spun că sunt câteva lucruri cu care vreau să râmân în minte după ce am citit cartea asta:1. Talentul nu este suficient. Ca să reușești, trebuie să muncești și să fii perseverent în ceea ce faci.2. Chiar dacă ajungi sus de tot, e posibil să cazi rău de tot și să ajungi mai jos decât erai la început.3. Plăteștește-ți taxele înainte să te bucuri de câștig.4. Ca să rămâi în vărf, trebuie să muncești constant. 5. Ține-ți prietenii aproape și ai încredere în ei, dar ține un ochi și pe ce fac dușmanii.6. Banii și faima nu aduc mereu fericirea. Și oamenii foarte bogați pot fi nefericiți dacă nu au aprecierea și atenția celor din jur.7. Valorile pe care ți le insuflă familia sunt cele mai bune repere după care să te ghidezi în viață.8. Femeile au nevoie să fie văzute, auzite, apreciate. Nici cea mai scumpă casă din lume nu poate compensa lipsa de atenție din partea partenerului. 9. Și oamenii extrem de veseli sau de extrovertiți pot avea sufletul rănit.10. Copiii noștri văd uneori în noi lucruri pe care noi ne chinuim ani întregi să le descoperim sau să le înțelegem. Citiți cartea, o să vă placă sigur si mai sunt multe lecții frumoase explicate subtil, fiecare va găsi ceva care să atingă un punct sensibil. Mi-a făcut o poftă teribilă să revăd câteva dintre filmele în care a jucat Will Smith și să le văd pe cele despre care nu știam.
Inocenții este povestea copilăriei noastre, a fiecăruia dintre noi care am prin măcar câțiva ani înainte de ’89 (deși povestea din carte are loc prin anii ’80, tot recunoaștem elemente specifice perioadei). inocenții este povestea unei familii care trăiește în aceeași casă din Brașov, dar casa este un personaj în sine. În casa aceea recunoaștem ceva din casele în care am copilărit noi sau în care locuiau rudele noastre. Casa avea mistere, taine ascunse, comori. Mi-a plăcut mult această carte pentru poveste, pentru felul în care este scrisă, pentru amintirile pe care le trezește.
Trenul spre Smarkand – Guzel Yahina
Sunt fermecată de felul în care Guzel Yahina scrie și spune povești. Am citit pe nerăsuflate Zuleiha deschide ochii și Copiii de pe Volga, așa că așteptam cu nerăbdare cea de-a treia carte tradusă în limba română. Cărțile sale sunt monografii ale unor comunități mici și uitate din Rusia, dar sunt spuse sub formă de poveste, astfel încât istoria se împletește cu povestea și iese romanul perfect. Trenul spre Smarkand este un roman greu pentru că este povestea a 500 de copii trimiși cu trenul dintr-o parte în alta a Rusiei, fără aproape nimic: fără mâncare, fără haine, fără medicamente. Dar comandantul trenului își ia rolul de tată al tuturor acestor copii și face mai mult decât e omenește posibil ca să le asigure copiilor tot ce au nevoie și să îi ducă la destinație. Mai mult decât orice, cartea aceasta este despre omenie, iubire și destine. Guzel Iahina face dintr-o poveste cutremurătoare un roman minunat, în timpul căruia ajungi să vrei să faci ceva pentru copiii aceia, să îi ocrotești și te rogi să ajungă cu bine la destinație.
Deși văzusem filmul cu Kate Winslet acum mult timp, am vrut să citesc cartea și chiar mi se pare un roman bun. Idila dintre un băiat și o femeie matură pare subiectul principal al cărții, dar femeia aceasta ridică un mister în jurul ei și pare mereu că ascunde un secret. Femeia ajunge să fie paznică în lagăr, iar după război este judecată pentru abuz și tratamente rele asupra deținuților. În timpul procesului, băiatul, fostul iubit este cel care știe secretul femeii și știe și modalitatea prin care aceasta ar putea să primească o pedeapsă mult mai mică, dar simte că femeia își apără secretul cu prețul libertății.
Elena Ferrante – Fiica ascunsă
Îmi place cum scrie Ferrante: sincer, cald, profund. Poveștile ei pun accent pe ce simt personajele, iar toate personajele sunt napoletane. Mereu este un personaj central feminin, care spune povestea, iar de fiecare dată când citesc cărțile ei am senzația că am mai cunoscut încă o parte din populația orașului și că toate sunt o continuare a Tetralogiei Napoletane. În articolele vechi veți găsi recomandări și către celelalte cărți ale sale.
Biblioteca de la miezul nopții – Matt Haig
Am început să citesc Biblioteca de la Miezul Nopții, într-o seară, inainte de culcare. Planul era să citesc câteva pagini și să mă culc. Cu greu am lăsat-o din mână la pagina 70, când pleoapele deja se închideau singure și ceasul trecuse bine de miezul nopții.M-a atras mult subiectul, total diferit și inedit.Nora duce o viață plină de regrete și hotărăște că a dezamăgit pe toată lumea, așa că decide să înghită tot tubul de antidepresive. Ea ajunge într-o bibliotecă în care timpul sta in loc, iar pe rafturi nu sunt cărți, ci mii de versiuni ale vieților pe care ar fi putut să le aibă. Cea mai mare dintre toate este cartea regretelor ei, care conține deciziile pe care regretă că le-a luat de-a lungul vieții.Cu ajutorul cărților din bibliotecă, ea poate să ajungă în diverse versiuni ale vieții ei și să vadă cum ar fi fost dacă ar fi luat alte decizii. Bineînțeles că nu există viață perfectă, în fiecare lipsește ceva sau cineva drag. Până la final Nora decide că defapt își dorește să trăiască viața ei, din care încearcă să facă cea mai bună versiune posibilă.Chiar dacă la un moment dat cartea devine previzibilă și știi cumva la ce să te aștepți la final, nu poți să nu te gândești cum ar fi dacă?! sau cum ar fi fost dacă?!Cum ar fi dacă ai fi luat o altă decizie la un moment dat in viața și acum ai fi fost in cu totul alt loc, ai fi avut o altă meserie, o altă familie?
Acestea au fost recomandările de astăzi, la care se adaugă recomandările din articolele mai vechi:
Voi ce cărți bune ați mai citit? Ce mai recomandați?
Leave a Reply