Recunosc că nu îmi place când aud expresii de genul: “La noi nu se poate“, “La noi nu se vrea“, “La noi nu ai cu cine” pentru că simt în ele un fel de delăsare, un fel de resemnare că nu are rost să ne mai batem capul, că oricum nu ai cu cine. Dar în același timp ne lăudăm când auzim de câte un român care a făcut ceva demn de laudă, cum ar fi să câștige o medalie olimpică, un premiu internațional sau să îl laude presa din stăinătate. Și atunci auzim expresii de genul “Păi așa sunt românii, deștepți!” sau “Românii sunt muncitori ,oriunde ar fi!“.
Între aceste două extreme pendulăm cel mai des, odată mândri de realizările semenilor noștri, altă dată blazați că “N-ai cu cine Domle‘!“.
Dar în timp ce stăm și ne uităm cu mâinile în sân, plângându-ne de milă, am putea să fim chiar noi exemplul că se poate și altfel, să ne purtăm noi așa cum am vrea să se poarte alții cu noi. Știți ce zic? Vrei să fii tratat cu respect, fii tu primul care se poartă așa cu ceilalți, vrei să fie străzile curate, fii tu ală care nu mai aruncă hârtii pe jos, vrei ceva mai bun, fii tu primul care face lucrurile mai bine în pătrățelul tău.

O să vă dau câteva exemple de situații în care am ales să acționăm în loc să stăm cu mâna în sân și am văzut că lucrurile se pot schimba în bine, usor:
- Chiar la începutul verii, ne plimbam într-o seară cu copiii pe o stradă care a fost de curând pavată și amenajată (până acum era un fel de drum de acces neamenajat, pe care se circula fără să fie trotuar sau pavaj). Ne-am bucurat mult să vedem că în sfârșit este trotuar acolo, ba chiar erau și coșuri de gunoi amplasate. Doar că erau pline cu vârf, ba mai erau și mormane de gunoaie în jurul lor, mirosea urât, muștele roiau. Probabil nimeni nu trecuse trotuarul respectiv în aria de lucru a angajaților de la curățenie. Am făcut câteva poze și când am ajuns acasă, soțul a făcut o sesizare pe site-ul primăriei. A doua zi ne-au răspuns că au trimis o echipă acolo să facă curățenie. Ne-am bucurat că am primit răspuns și că probema a fost soluționată.
- Acum câțiva ani, pe Mark îl duceam la o grădiniță aflată într-o zonă de case, cu multe străduțe înguste cu sens unic. La un moment dat ne-am dat seama că lipseau niște indicatoare rutiere care ar fi trebuit să anunțe aceste sensuri unice (practic de pe o străduță mică puteai face stânga pe o stradă cu sens unic, pe care ar fi trebuit să poți face doar dreapta). Am făcut poze, sesizare la Primărie. Cam în două săptămâni au apărut indicatoare de circulație.
- La un moment dat a apărut în fața blocului nostru, pe trotuar, o pubelă pentru materiale reciclabile (carton, sticlă, hârtie, plastic). Foarte frumoasă idee, chiar am început imediat să o folosim și să ducem acolo gunoiul reciclabil. Doar că, cei care curățau pubela, o puneau fix pe colț, blocând vizibilitatea dacă ieșeai cu mașina de pe străduță, în bulevard. Am făcut sesizare la primărie și pubela a fost mutată mai în spate, ca să nu mai blocheze trotuarul și să pună în pericol circulația.
- O prietenă a fost la un moment de dat la camera de gardă la un spital de stat, unde un domn doctor a avut o atitudine foarte neprofesională, s-a purtat urât și i-a vorbit și mai urât. Ce a făcut domnișoara? O reclamație scrisă la administrația spitalului. După câteva zile a fost sunată, a relatat din nou ce s-a întâmplat, avea și martori (o prietenă care o însoțise). Domnul doctor nu era la prima abatere de acest gen, așa că a fost sancționat.
Ce vreau să vă spun de fapt astăzi? Că trebuie să ne spunem părerea, să nu ne lăsăm. Vedem mizerie pe stradă, facem sesizare la primărie. Se poartă cineva urât cu noi: un medic, un funcționar public, facem plângere la instituția la care lucrează. Nu îi obligă nimeni să lucreze acolo, nu trebuie să acceptăm să se poarte urât cu noi. Dacă vrem schimbare, trebuie să facem și noi ceva. Dacă nu spunem ce ne doare, ce nu ne convine, nu ne va auzi nimeni, nu va ști nimeni că suntem nemulțumiți.
În vara asta am avut ocazia să călătoresc un pic mai mult în Europa și când m-am întors, mă gândeam doar la un singur lucru: De ce acceptă românii așa multe porcării din partea statului? De ce nu vrem mai mult în ceea ce privește calitatea vieții? De ce lăsăm garda jos atât de ușor și ne lăsăm striviți de sistem?. De ce acceptăm servicii proaste, de ce acceptăm să fim jigniți și umiliți când suntem bolnavi, de ce nu ne pasă mai mult de noi?
Unele lucruri se pot schimba mai ușor: facem o sesizare, depunem o plângere; altele mai greu. Totul este să începem de undeva. Ca să fim auziți, trebuie să spunem ce ne doare. Hai să fim noi schimbarea pe care o vrem.
Voi ce lucruri mărunte faceți ca să schimbați un pic mersul lcururilor?
Sursă foto: Fotografie de la Andrea Piacquadio: https://www.pexels.com/ro-ro/fotografie/strangere-de-mana-munca-in-echipa-rela-ie-legatura-3830752/
Leave a Reply