„Tu ești mai mare și trebuie să înțelegi!” este fraza pe care o auzeau prietenele mele în copilărie, de fiecare dată când se isca o ceartă cu frații mai mici.
Nu am frați nici mai mici, nici mai mari, dar mi-am propus să nu folosesc această replică cu copiii mei, pentru că este nedreaptă. Știam suferința pe care o simțeau prietenele mele în copilărie atunci când erau constrânse să cedeze în favoarea fraților mai mici și ulterior una dintre ele mi-a povestit cum ajunsese să își urască sora din cauza acestei replici.
Și frații mai mari sunt tot copii
Un copil de 4 ani, fratele mai mare unui copil de 2 ani, nu poate înțelege de ce să dea drumul mașinuței cu care se joacă și pe care o vrea și fratele mai mic. Si el e tot un copil mic, care are nevoie de dragoste, atenție și înțelegere. Și mai ales, are nevoie să vadă că părintele este și de partea lui.
Frații mai mari nu și-au dorit frați mai mici (în cele mai multe cazuri)
Stau si mă gândesc uneori că pentru frații mai mari e un șoc venirea unui frate mai mic, cu care trebuie să împartă tot: atenția părinților, îmbrățișările, pupicii, jucăriile, camera în care doarme. De cele mai multe ori copiii devin frați mai mari fără să ceară un frate mai mic și mi se pare nedrept să le cerem să fie mereu ei cei care cedează în orice luptă. Ba chiar cred că tocmai fratele mai mare trebuie înconjurat cu mai multă atenție, tocmai pentru a nu resimți că pierde din atenția familiei. În plus, o astfel de împăcare forțată nu rezolvă problema de fond și data următoare se vor certa pe aceleași jucării.
E cel mai ușor mod de a sădi ură între frați
Atunci când zi de zi fratele mai mare trebuie să cedeze în fața fraților mai mici, doar pentru că e frate mai mare, va ajunge să își urască frații. Zi de zi el va crede că părintele preferă fratele mai mic și îi ține partea, zi de zi va crede că fratele mai mic este mai iubit, iar el se va simți neglijat și neînțeles.
Va dați seama ce in sufletul unui copil care aude asta de la părinții lui? De la ființele pe care le iubește cel mai mult? Va crede că părinții îl preferă pe fratele mai mic și că el este mai puțin iubit.
Fratele mai mare nu este dădacă pentru fratele mai mic
Nu poți pune pe un copil de 5 ani presiunea de a avea grijă de un copil de 2 ani. Nu este și nu ar trebui sa fie responsabilitatea lui să facă asta. Am văzut în parc părinți care certau copiii mai mari pentru că a căzut ăla mic cu nasul în nisip. Și mi s-a părut trist, pentru că doar părintele este cel care ar trebui tras la răspundere că nu a avut grijă de toți copiii pe care i-a făcut.
Fratele mai mic va profita de situație
De multe ori frații mai mici ajung să speculeze astfel de comportamente și vor ajunge să profite de acest „Lasă-l si pe el că e mai mic”. Am văzut frați mai mici care se prefăceau că plâng sau că au fost loviți de frații mai mari, doar pentru a atrage atenția părinților.
Am prieteni care și acum își amintesc câte pedepse și-au luat din cauza fraților mai mici, de câte ori au fost certați pe nedrept pentru poznele fraților, pentru că frații s-au lovit sau câte și mai câte.
Să nu uităm că și fratele mare e un copil și e nedrept să fie el mereu cel care cedează.
Image by Victoria_rt from Pixabay
Leave a Reply