Când am auzit prima dată copilul spunând „Nu mai vreau să merg la școală!” am înghețat. Am simțit că îmi fuge pământul de sub picioare și primul gând a fost „Aoleu, am stricat copilul!” O sută de gânduri roiau în capul meu în acel moment: „Cum să nu vrei la școală? Trebuie să mergi la școală! Aoleu, ce mă fac acum? Oare ce s-o fi întâmplat? Poate l-a supărat un coleg sau l-o fi certat vreun profesor?”. Sincer, nu știam ce să îi spun, iar atunci când nu știu ce să răspund, pun întrebări, ca să înțeleg mai bine.
-De ce spui asta?
-Pentru că nu vreau!
-Ai vreun motiv anume pentru care nu vrei?
-Păi îmi place în parc, cu voi. (Era duminică seara, noi eram în parc și chiar avusesem un weekend foarte plăcut, cu mult stat afară cu prietenii. Era de înțeles că nu vrea la școală).
-Și mie îmi place să stau cu tine în parc, dar asta nu înseamnă că aș vrea să stau aici toată săptămâna. Putem veni aici în parc și weekendul viitor, ne putem vedea cu prietenii din nou, dar până atunci eu merg la birou și tu la școală. În timpul săptămânii și prietenii tăi sunt la școală și ai mei la birou. Nu e prea multă lume în parc.
-Nu-i nimic, vin cu tine. Dar nu vreau la școală!
-Și eu prefer să stau cu tine, dar și la școală ai prieteni și actvități care îți plac. Care sunt prietenii tăi cei mai buni de la școală?
– A, M, T, V, și a început să înșire până la urmă toata clasa.
-Cu ei te vezi la școală și sunt prietenii tăi de la școală. Acolo i-ai cunoscut și acolo ai ocazia să te joci cu ei. Ce activități îți plac ție la școală?
-Păi îmi place la comunicare și la arte. Ah și îmi place și la engleză… până la urmă a menționat aproape toate materiile din orar.
-Vezi cât de multe lucruri îți plac? De ce spui atunci că nu vrei să te mai duci la școală?
-Păi nu îmi place că trebuie să mă trezesc devreme dimineața și că nu stau cu voi.
-Of, puiule! Știu că e greu. Și mie îmi este greu uneori să mă trezesc dimineața, dar dacă vreau să dorm mai mult, mă culc seara mai devreme. Vrei să ne culcăm mai devreme în seara asta? Și mie îmi este dor de tine în timpul zilei, de asta abia aștept să ne vedem seara și să ne jucăm împreună.
Am tot vorbit și am aflat până la urmă ce se ascundea în spatele expresiei „Nu mai vreau să merg la școală!”. Era dorința de a dormi mai mult dimineața și de a petrece mai mult timp cu noi și cu prietenii, nicidecum traume legate de școală așa cum am presupus eu inițial. M-am bucurat mult că am avut răbdare și că am pus întrebări înainte să mă lansez în vreo prelegere despre CÂT DE IMPORTANTĂ ESTE ȘCOALA, EDUCAȚIA ȘI VIITORUL! Nu cred că ar fi ajutat la nimic o astfel de prelegere, ba chiar l-ar fi făcut să se simtă și mai trist și neînțeles.
Am mai auzit de curând din nou acest „Nu vreau să merg la școală” și după câteva întrebări am aflat că ar fi preferat să stea acasă să deschidă toate cadourile de la ziua lui și o zi întreagă să se joace (Logic, și eu aș fi vrut asta, dacă aveam 8 ani!). Din nou, nu era vorba despre un refuz de a învăța, ci ar fi preferat să facă altceva în loc. I-am promis nu una, ci două zile întregi de joacă în weekendul ce vine, iar eu mă voi ocupa de citit instrucțiunile jocurilor, voi fi partener de joacă și voi asigura și gustările, ca joaca să meargă cât mai bine.
Ce am înțeles eu din chestia asta? Că niciodată nu trebuie să sar cu răspunsurile gata pregătite, că sub formula „Nu mai vreau să merg la școală” copilul vrea să transmită altceva: vreau să dorm mai mult dimineața, mi-e dor de părinți când stau la școală, mi-e dor de prietenii mei, am nevoie să stau mai mult afară și să alerg. Uneori sărim să spunem lucruri mărețe și putem să îi speriem cu expresii de genul „ăsta e serviciul tău”, „la școală mergi în fiecare zi” „dar cum să nu mergi la școală???!!!” sau mai rău: „o să ajungi cerșetor”, „nu o sa ai din ce să trăiești”, „o să dormi pe stradă”.
Ce am învățat că trebuie să fac pe viitor când mai aud fraze incomode?
- pun întrebări să aflu mai multe detalii
- ascult cu atenție
- răspund cu empatie (te înțeleg, știu că e greu, și mie îmi era unori greu…)
- ofer o soluție sau căutăm împreună o soluție.
Cel mai des, copiii nu vor la școală pentru că vor să stea mai mult cu părinții lor. Cel puțin copiii mici, din clasele primare, care sunt încă foarte atașați de familie și de părinți.
Image by Victoria_rt from Pixabay
Leave a Reply