Săracii copii care au de toate

Suntem o generație de părinți care ne dorim tot ce e mai bun pentru copiii nostri. Tot ce noi n-am avut, tot ce noi n-am știut, tot ce noi n-am văzut, le oferim lor. Le punem înainte o tavă mare plină cu cadouri: jucării, vacanțe, cursuri, excursii, haine, tot ce ne cer e la un click distanță.
Suntem o generație de părinți care am muncit pentru toate astea, nu le-am avut de-a gata. Am suferit în comunism când nu se găsea nimic pe nicăieri, când părinții noștri stăteau la cozi interminabile pentru alimente de bază. Am suferit când am ieșit din comunism și ni s-au deschis porțile occidentului. Atunci am conștientizat ce multe lucruri ne-au lipsit, cât de departe suntem de lumea civilizată. Am constatat ca anii de acces la informații ne-au dăunat mai mult decât lipsa dulciurilor sau a căldurii în calorifere.

Suntem o generație care am visat și am muncit să avem tot ce ne-am dorit. Am făcut școli, ne-am educat, am învățat limbi străine, am mers la cursuri. Am muncit, am construit și ne-am făurit viețile pe care le-am visat. Iar acum le dăm pe tavă totul copiilor noștri, fără să realizăm ca de fapt îi copleșim. Tot ce ne cer, tot ce vor, primesc instant. Au telefoane din clasele 1-4, au încălțări de firma și ghiozdane cu cele mai cool personaje, au toate gadget-urile și jucăriile pe care le visează.

Au tot ce și-au dorit si chiar mai mult. Iar noi nu ne dăm seama de capcana în care cădem ca părinți. Că le oferim tot, mai puțin posibilitatea să viseze la ceva ce vor să obțină prin puteri proprii.
Domnul Goe a lui Caragiale e din ce în ce mai prezent in zilele noastre, doar ca în loc să pună dulceață în galoșii musafirului, acum strica smart phone-ul primit în dar la 7 ani și la 18 ani face praf mașina părinților.
Săracii copiii care le au pe toate, ajung să fie plictisiți de tot ce înseamnă distracții, vacanțe sau cadouri.
Ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile in 2 Mai, cu un tânăr drogat care a omorât alți tineri cu mașina de fițe primită de la părinți, este un mare semnal de alarmă pentru noi toți. Pentru părinții care le dau prea mult copiilor, fără să îi lase să mai aștepte o ocazie specială ca să primească un cadou, pentru lipsa de ancorare a acestor tineri în realitate. Săracii copii care au de toate ajung să își facă praf mintile și viețile pentru că se plictisesc și au nevoie de adrenalină.
Știu copii care au terminat o facultate fără să fi lucrat o singură oră in viața lor, fără să facă o oră de voluntariat. Văd mereu oameni care merg la interviuri și au doar pretenții, iar ei nu știu sa ofere nimic în schimb. Văd oameni care schimbă job după job dând mereu vina pe șef, pe colegi, în timp ce ei nu își asumă niciun dram de eșec.
Sunt multe lucruri de spus, dar mai important este ce facem le termen lung. Sa fim apropiați de copiii noștri, să le cunoaștem prietenii, să le dăm libertate dar să punem limite. Să le dăm și ocazia să muncească pentru ce își doresc, să îi mai lăsăm să se plictisească, să le oferim mai mult spațiu în care să descopere ce vor să fie, ce vor sa devină. Să fim aproape de ei fizic și spiritual și să nu mai sărim cu cardul de câte ori credem că are copilul o nevoie.
Săracii copii care le au pe toate sunt doar un produs al unei generații de părinți care au muncit din plin ca să aibă ce oferi. Din păcate nu realizăm că acești copii au nevoie de mult mai puțin din punct de vedere financiar decât le oferim noi. Ei au nevoie de atenție și prezența noastră, nu de cadourile noastre.