Când am auzit prima dată copilul spunând „Nu mai vreau să merg la școală!” am înghețat. Am simțit că îmi fuge pământul de sub picioare și primul gând a fost „Aoleu, am stricat copilul!” O sută de gânduri roiau în capul meu în acel moment: „Cum să nu vrei la școală? Trebuie să mergi la școală! Aoleu, ce mă fac acum? Oare ce s-o fi întâmplat? Poate l-a supărat un coleg sau l-o fi certat vreun profesor?”. Sincer, nu știam ce să îi spun, iar atunci când nu știu ce să răspund, pun întrebări, ca să înțeleg mai bine.

Știți momentele acelea în care te întreabă copilul “Dar de ce să fac așa?” și tu vii cu argumente și răspunsuri logice, iar el o ține în continuare într-un “De ce” de îți vine să muști din masă și nu mai știi ce să îi răspunzi? De cele mai multe ori terminăm cu un “De-aia, pentru că așa spun eu!”, fraza care nu rezolva nimic, ci doar arată cine e mai forțos și mai fioros. După un astfel de răspuns, în cel mai bun caz primim niște ochi dați peste cap, un umăr ridicat sau un “Bine, fac cum zici tu!”. 

„Tu ești mai mare și trebuie să înțelegi!” este fraza pe care o auzeau prietenele mele în copilărie, de fiecare dată când se isca o ceartă cu frații mai mici.

Nu am frați nici mai mici, nici mai mari, dar mi-am propus să nu folosesc această replică cu copiii mei, pentru că este nedreaptă. Știam suferința pe care o simțeau prietenele mele în copilărie atunci când erau constrânse să cedeze în favoarea fraților mai mici și ulterior una dintre ele mi-a povestit cum ajunsese să își urască sora din cauza acestei replici.

Recunosc că nu îmi place când aud expresii de genul: “La noi nu se poate“, “La noi nu se vrea“, “La noi nu ai cu cine” pentru că simt în ele un fel de delăsare, un fel de resemnare că nu are rost să ne mai batem capul, că oricum nu ai cu cine. Dar în același timp ne lăudăm când auzim de câte un român care a făcut ceva demn de laudă, cum ar fi să câștige o medalie olimpică, un premiu internațional sau să îl laude presa din stăinătate. Și atunci auzim expresii de genul “Păi așa sunt românii, deștepți!” sau “Românii sunt muncitori ,oriunde ar fi!“.

Între aceste două extreme pendulăm cel mai des, odată mândri de realizările semenilor noștri, altă dată blazați că “N-ai cu cine Domle‘!“.

Știați că există un parc de joacă Playmobil în Germania? Nici noi, dar uite că am ajuns acolo în vara asta, la recomandarea unor prieteni din Germania și ne-a plăcut foarte mult. Deși este mai mic și mai puțin popular decât Legoland, Playmobil parc ne-a surprins plăcut și am petrecut acolo o zi excelentă.

Playmobil este un parc de joacă minunat, perfect pentru copii cu vârste între 2 și 7 ani. Spre deosebire de Legoland care este parc de distracții, Playmobil este parc de joacă și experiența de acolo le-a plăcut tare mult copiilor și nouă.

Playmobil este situat foarte aproape de Nurenberg  și este o destinație perfectă pentru familiile cu copii mai mici. O să povestesc întâi despre partea de atracții pentru copii, iar la final voi lăsa detaliile logistice care ar putea fi de interes pentru părinți: cazare, intrare, mâncare, ce să aveți la voi.

Pentru că mai e puțin și începe un nou an școlar (știu, eu simt că ni s-a furat o săptămână de vacanță) am văzut că au apărut discuții legate despre purtarea uniformei. Unii părinți sunt de acord, alții spun că e inutilă, că e prea scumpă sau că nu le plac culorile. Anul trecut când Mark a început clasa pregătitoare și am aflat că are nevoie de uniformă, nici eu nu am fost prea încântată, din aceleași motive: costă bani, trebuie să ai grijă să fie mereu curată și consideram că este un stres în plus. Dar uite că în timp mi-am schimbat părerea și o să vă spun de ce.

A fost o vacanță lungă, din care am multe să vă povestesc, dar o să încep cu cărțile pe care le-am citit în această vară, mai ales cu cele de beletristică. Am citit și cărți de business și de dezvoltare personală, dar azi vă povestesc despre romanele care mi-au plăcut, că poate mai aveți un pic de vacanță și vreți să vă relaxați cu o carte bună în mână.