Ieri am aut parte de o zi senzațională de toamnă, cu mult soare și cu vreme frumoasă. La prânz erau 25 de grade și a fost perfect pentru stat afară. O minunăție să simți căldura soarelui, înainte de intrarea în iarnă. Nu știu câte astfel de zile vor mai fi pînă la primăvară, dar mă bucur că ieri am profitat și am petrecut toată ziua în aer liber. 

Dacă ar fi după noi, am pleca din București în fiecare weekend, de vineri după-amiază să ne întoarcem duminică, dar din păcate nu putem face mereu asta. Când rămînem aici, încercăm să stăm cât mai mult în parcuri sau să facem mici drumeții pe lângă București.

Citeste in continuare

Știu că e abia Octombrie și azi dimineață am plecat de acasă încălțată cu teniși. Știu că afară este încă vreme de stat la terasă (la ora prînzului) și că “iarna-i departe”. Daaar, de câteva zile, scumpul meu copil de 5 ani a început să îmi spună ce i-ar plăcea să îi aducă Moș Crăciun. Asta pentru că abia a terminat de bifat lista de cadouri pentru ziua lui și deja poate să îi umple capul mamei lui cu ce își dorește el de la Moș Crăciun.

Eu vă spun sincer că m-a luat cu amețeală cînd am auzit de Moș Crăciun și am mai luat o gură de cafea ca să pot calcula rapid cât timp mai am până la iminentul eveniment: 2 luni și 13 zile! Adică mai puțin de 75 de zile Uf, hai că mai merge. Abia după aia am lăsat copilul să turuie: un robot, un avion, o racheta care zboară în spațiu cu un cosmonaut înăuntru, un acordeon, o minge de bascket.

Citeste in continuare

Nu stă o clipă, imită tot ce vede la fratele mai mare, este atent la tot ce vorbim și deja spune mai multe cuvinte. Având exemplul fratelui mai mare, face lucruri pe care fratele lui nu le făcea încî la 2 ani și este foarte independent.

Îi place să se joace cu copiii mai mari și are deja un vocabular destul de bogat. Iar mai nou, se ține de șotii și glume.

Dimineața când îl trezesc să plecăm la grădiniță, se preface că doarme și stă cu ochii închiși când eu îl schimb și îl pregătesc de plecare. Apoi merge așa cu ochii închiși prin casă și se îndreaptă spre ușă. Mai deschide puțin ochii să vadă pe unde merge, iar îi închide, mai merge puțin.

Eu mă minunez mereu cum reușește el să meargă în somn:

-Vai, uite Andy încă doarme! Să vorbim încet să nu îl trezim. Hai să îl iau de mînă să nu se lovească de ceva. 

El zâmbește, se preface că sforăie, mai face doi pași. 

—————————————

Uneori se joacă prin casă și deodată se face liniște. Mă duc să văd unde este și îl găsesc ascuns după ușă, după pat, după canapea. Când îl găsesc, sare și strigă:

-Bau!

Eu mă prefac că m-am speriat și el se distreză tare. Apoi iar se ascunde în același loc, eu iar îl caut, iar mă sperie, iar se distrează.

—————————————

Acum câteva săptămâni am fost în vizită la niște prieteni și a răsturnat pe covor o cutie mare cu piese mici de Lego. După reacția celorlalți copii și-a dat seama că a făcut o poznă.

Până am ajuns eu să văd ce s-a întîmplat, el se întinsese pe pat și se prefăcea că doarme. Chiar și sforăia, ca să fie convingător. 

—————————————

Uneori își pune cutii de la jucării pe cap și face paradă prin casă, alteori se încalță cu pantofii mei sau ai soțului și mărșăluiește prin hol. Se admiră în oglindă și râde singur de el.

De cele mai multe ori intrăm în jocurile lui și ne minunăm de ghidușiile pe care le face și de toate jocurile pe care le inventează singur. Nu știu care e cea mai frumoasă vârstă a unui copil, dar pot să vă spun că vârsta de 2 ani este magică. O vîrstă a jocurilor, a descoperirilor, a bucuriei.

Photo by Kristi Evans from Pexels

Am o prietenă bună care s-a mutat în Elveția. Ultima dată când a venit acasă și ne-a vizitat, ne-a povestit despre sistemul de reciclare de acolo. Totul este bine pus la punct: sacii de reciclare se cumpără de la magazine specializae și sunt foarte scumpi pentru că includ taxa de gunoi. Gunoiul trebuie atent sortat și aruncat în sacii și pubelele speciale. Gunoiul menajer este cel mai scump, de aceea trebuie să ai grijă ce cumperi și cât consumi, ca să nu arunci multă mâncare. Recipiente de plastic, ambalaje din carton, hârtii, borcane, totul se reciclează. Înainte de a le arunca, trebuie spălate și puse în sacii speciali.

De câte  ori aud povești din astea, îmi dau seama cât de mult suntem în urmă la capitolul reciclare și cât de puțină grijă avem de mediul înconjurător. Cel mai tare mă îngrijorează consumul de plastic și mai ales faptul că nu se face nimic pentru stoparea consumului și pentru reciclare.

Până vor exista niște măsuri concrete pentru colectare și reciclare încercăm acasă să facem cât putem pentru a reduce poluarea.

Citeste in continuare

A fost mama la noi o săptămînă! A fost un vis! Mă trezeam dimineața, oul era fiert, cafeaua făcută, untul pe masă. 

E minunat să facă cineva lista de cumpărături și uneori și cumpărăturile, să te anunțe din timp că se termină pâinea și hîrtie igienică, să nu te trezești seara că nu mai ai scutece pentru copil.

Citeste in continuare

De câte ori văd cupluri care așteaptă primul copil, îmi amintesc cum eram noi atunci când urma să devenim părinți: un pic temători, bombardați de o mulțime de informații și sfaturi. O bună perioadă am amânat orice decizie, orice achiziție. “E prea devreme”, așa ne-am spus. Evitam discuțiile despre căruț, pătuț, biberoane. Totul ni se părea prea departe. 

În ultimul trimestru de sarcină m-am înscris la un curs de puericultură, alăptare și Lamaze. Putea să vină și el dacă voia, ca să afle ce ne așteaptă. Nu am inistat să participe, dar a făcut-o pentru că așa a vrut. Doar la un curs a lipsit, în rest a fost la toate. Și nu doar că a participat, dar chiar a fost atent.

Citeste in continuare

Una din cele mai grele misiuni ca mamă de doi copii, mi se pare găsirea unui numitor comun atunci când ne jucăm. Indiferent ce face cel mare, vrea și cel mic. Uneori Mark construiește și cel mic vine și strică, iar Mark se supără. Sunt momente în care ar vrea să jucăm piese cu pioni, cu zaruri, cu cartonașe, sau să construim cu piese mici, să picteze, să modeleze. Indiferent ce vrea el să facă, vrea și cel mic, iar de cele mai multe ori, Andy nu are răbdare, nu înțelege jocul și se nasc supărări. 

Citeste in continuare

Noaptea care a trecut a fost una liniștită. M-am culcat la zece, Andy s-a trezit doar o dată. I-am făcut un biberon cu lapte și apoi a adormit imediat. Noaptea dinainte, în schimb, a fost mai agitată. S-a trezit de două ori și a doua oară a adormit greu: avea chef de joacă și de vorbă la cinci dimineața. A adormit spre ora șase, iar mie mi s-a parut că alarma telefonului a sunat în clipa în care am adormit la loc.

Citeste in continuare

Diminețile la grădiniță se împart în dimineți în care plângi că ai lăsat copilul plângând și dimineți în care copilul rămâne fericit cu colegii lui. Și atunci plângi din nou, că uite ce mare s-a făcut, nici nu mai are nevoie de tine, mama lui, care l-ai născut și l-ai hrănit și l-ai cărat în brațe. Cam asta mi s-a întâmplat în dimineața asta. 

Citeste in continuare

Ziua lui Mark a fost tare veselă și plină de momente frumoase, dar cel mai frumos moment a fost cel în care ne-am băgat în pat și mi-a cerut să îi spun o poveste.

-Ce poveste?

-Vreau să îmi povestești cum a fost cănd m-am născut eu!?

Citeste in continuare