Ieri seara am primit mesaj de la școală că de luni clasa lui Mark va învăța online. Mi-a întors tot metafizicul pe dos pentru ca am văzut cum tot programul meu pe săptămână asta era spulberat dintr-o mișcare. Nu e ca și cum nu ne așteptam că ar putea sa se întâmple asta, dar până nu vezi negru pe alb, încă speri ca totul va fi frumos și bine. Iar duminică seara e fix momentul acela când faci ghiozdanul, pregătești uniforma și te bucuri un pic la gândul că la ora 9 a doua zi poți să bei liniștit cafeaua și să începi săptămâna de lucru. Așa ca fix duminică seara m-a trezit din visare zgomotul unui mesaj primit pe grupul de părinți. 

Săptămâna trecută am făcut din nou o triere a hainelor din garderobă, așa cum fac la fiecare schimbare de sezon. Am profitat de momentul în care am strâns rochiile de vară și am scos puloverele de iarnă, ca să triez și să scap de lucrurile pe care nu le mai port.

În timp ce triam, împătuream și aranjam hainele, mi-am dat seama cât de mult mi-a schimbat pandemia alegerile vestimentare. Pentru că îmi place moda, am o relație foarte specială cu hainele mele și pot să spun cu exactitate când au fost cumpărate, de unde și prețul aproximativ. Țin minte foarte bine in special hainele pe care mi le-am cumpărat cu primii bani câștigați de mine (și o parte le păstrez încă, deși nu le mai port), știu foarte clar care sunt hainele pe care le am dinainte de a avea copii, la fel cum știu care sunt hainele pe care mi le-am comandat online de anul trecut din martie pînă acum.

A trecut 1 an de când am avut cea mai urâtă boală, care ne-a speriat și ne-a izolat mai rău decât toate bolile la un loc. A fost o perioadă grea, cu multă incertitudine, pentru că nu știam ce trebuie să facem, dar cel mai greu a fost faptul că am fost izolați. Eu am stat în spital, soțul și copiii au fost acasă, deoarece ei nu luaseră virusul, dar erau în carantină.

Acum 7 ani când l-am născut, nu aveam curajul să privesc atât de departe, la ziua de azi. Era mic, mic de tot, avea 2 kilograme și un pic și îmi era și teamă să îi tai unghiile sau să îl întorc prea mult de pe o parte pe alta. Avea pielea nespus de caldă și de fină, nu o să uit asta niciodată și atunci când am început să îi vorbesc, s-a oprit din plâns.

Dragul meu,

Azi pornești pe un nou drum. Un drum al cunoașterii și al descoperirii. Un drum care iți va deschide multe alte drumuri noi în viață, un drum pe care vei descoperi cine ești și ce vrei să devii. Știu că ești nerăbdător să îți cunoști colegii, învățătoarea, să vezi clasa în care vei învăța și mă bucur să îți văd entuziasmul de a ajunge mai repede la școală. Sper să îți păstrezi acest entuziasm în fiecare zi.

Spune-i că îl iubești….

Atunci când e supărat

Atunci când nu vrea să facă cum îi spui tu

Atunci când e trist 

Atunci când e bolnav

Atunci când a luat o notă mică