Sunt zile în care facem activități frumoase, în care ne jucăm cu ei, râdem, dansăm. Dar și sunt și zile în care ne scade cheful și îi lăsăm să se joace cum vor ei.

Sunt zile în care mă apucă elanul gospodăresc și fac 3 feluri de mâncare, dar sunt și zile în care tot ce pot să fac este să deschid o conservă și să fierb 3 paste.

Sunt zile în care fac ordine lună în camera lor și zile în care doar împingem jucăriile ca să putem trage patul. 

Sunt zile în care am răbdare și răspund la 1000 de întrebări și ofer 3000 de argumente și zile în care nu mai pot și bag un “Întreabă-l pe tati” sau “Sun-o pe bunica și vezi ce mai face”.

Sunt zile în care citesc și zile în care nu pot să mă concentrez la mai mult de 2 fraze.

Sunt zile în care scriu mult și notez tot felul de idei și zile în care nici 2 cuvinte puse unul lângă altul nu sună bine.

Citeste in continuare

Sute de oameni mergând la același spectacol, așezati pe scaune unii lângă alții

Prieteni care gustă unul din mâncarea altuia

Doi prieteni care fumează din aceeași țigară 

Colegi care beau din aceeași sticlă de bere, după muncă

Un copil care scapă biscuitele pe jos, îl ridică repede, îl scutură și îl mănâncă

Un băiat care rupe un măr dintr-un pom, îl șterge de pantaloni și mușcă din el

Doi străini care dau mâna când fac cunoștință

Oameni dansând într-un bar aglomerat, foarte aproape unii de alții

Un festival cu mii de oameni

Un stadion plin cu suporteri

Un avion plin cu pasageri, care stau unul lângă altul într-un spațiu mic și închis

Citeste in continuare

Azi încercam să mă concentrez să lucrez ceva, iar Mark mă tot întrerupea să îl ajut cu o carte cu activități:
-Mami, am făcut bine aici?
-Da, puiule!
-Și aici am colorat frumos?
-Foarte frumos!
-Dar aici ce trebuie sa fac?
Citesc cerința, se apucă de lucru. După 10 secunde:
-Mami, trebuia să colorez cu verde sau cu roșu?

Citeste in continuare

În ultimele zile starea mea oscilează de la optimism la pesimism. Pendulez între disperare și speranță.

Sunt momente în care mă gândesc că va fi greu, că va dura mult până vom scăpa de pandemie, că economia va merge prost, că oamenilor le va fi din ce în ce mai greu. 

Apoi mă gândesc că nu se poate, sigur se va găsi o soluție, că se va inventa un medicament, un vaccin. Și atunci toată lumea va ieși fericită în stradă, oamenii vor arunca de la balcon cu făină și mălai, va fi o petrecere continuă cel puțin o săptămână. 

Citeste in continuare

M-am tot uitat în ultima vreme la ceea ce se întâmplă în jur: la oameni care ies pe stradă pentru că e frumos afară, la oameni care strigă că mor de plictiseală și nu mai au răbdare în case, la oameni care se plâng de tot felul de nimicuri. Mă uit și nu îmi vine să cred că e adevărat.

În timp ce medicii, farmaciștii, polițiștii, lucrătorii comerciali de la supermarketuri, șoferii de mijloace de transport în comun și mulți alți oameni, trebuie să iasă din casă și să muncească expunându-se la riscul îmbolnăvirii, unii se plâng că trebuie să stea în casă…

Citeste in continuare

Știu că mulți părinți caută acum diverse idei de joacă și de activități care să îi țină ocupați pe copii și care să îi ajute să se dezvolte, de aceea am pus la un loc toate ideile de jocuri pe care le-am prezentat pe blog de-a lungul timpului. Sunt activități pe care le puteți face cu copii începând de la 2 ani, unele mai simple, altele mai elaborate.

Citeste in continuare

Ieri am ieșit din casă. Am coborât în fața blocului, cu mască pe față și mănuși, m-am urcat în mașină și am plecat. Nu aveam nevoie să merg nicăieri, dar aveam nevoie să văd lumina zilei, să mi se deruleze niște imagini în fața ochilor.

Citeste in continuare

Au fost odată 2 copii care au stat în casă mai multe zile. Parinții lor se jucau cu ei, dar îi mai lăsau și să se plictisească. Pentru că părinții obosesc mai repede la joacă și uneori au de făcut treburi de oameni mari: să gătească, să facă curat, să facă cumpărături sau să lucreze.

Citeste in continuare

Am doi copii plini de energie care au nevoie de mișcare ca să își consume energia. În perioada aceasta în care stăm în casă, trebuie să îmbinăm jocurile fizice cu cele statice. Colorăm, pictăm, dar au nevoie și de mișcare, de țopăială. Noi avem noroc că sub noi nu locuiește nimeni, așa că nu avem probleme cu vecinii: putem sări în voie, putem alerga sau putem să ne jucăm cu mașinuțele pe parchet.

Citeste in continuare

Este greu. Să stai în casă când primăvara îți bate la geam. Să nu îți vezi prietenii și rudele decât pe video call. Să nu știi cât durează, sau ce urmează. Dar știm că cel mai important este să stăm în casă și încercăm să facem statul acasă cât mai plăcut. 

Citeste in continuare