Pe Mark îl interesează tot: mașini, muzică, istorie, știri politice, meteo, vrea să le afle pe toate. Și atunci când îl pasionează un subiect, pune multe întrebări și nu renunță ușor până nu află cât mai multe. 

În primăvară am fost la concertul We will rock you. A fost fascinat de melodii. Apoi ne-a tot cerut să îi punem să asculte Queen. Așa a început pasiunea lui pentru Queen și Freddie Mercury. Cântă așa cum înțelege el versurile unor melodii. A început cu Radio Gaga, apoi We will Rock you. I s-a alăturat și Andy și acum cântă împreună și bat la tobe.

Citeste in continuare

Când era Mark mic, de fiecare dată când ieșeam în oraș cu el la plimbare, plecam după mine cu toata casa: scutece, haine, păturici, șervețele, jucării, cănuțe, castronel, linguriță, tot ce credeam eu că aș avea nevoie. Bineînțeles că nu foloseam nici jumătate din ele, dar mereu căram după mine o geantă zdravănă, nu care cumva să îmi lipsească ceva. După ce a mai crescut un pic mai mare și nu a mai avut nevoie de așa multe lucruri, am început să mă relaxez. Scăpasem de stresul cel mai mare, cu scutecele, așa că luam cu mine foarte puține lucruri sau uneori nimic. Eram foarte mândră că pot ieși din casă cu copilul de mână, fără să avem după noi o armată de lucruri inutile. Andy era abia în faza de bebeluș în burtă, așa că mă bucuram de libertatea de a nu căra aproape nimic cu mine în plimbările prin oraș.

Citeste in continuare

Eu fac parte din categoria femeilor care calcă haine sau care vor să le aibă călcate (Slavă Domnului că am ajutor la curățenie!!). Din toate treburile casnice, asta cu spălat rufe și călcat mi se pare cea mai ok. Aspiratul e cu mult praf și mutat mobilă, gătitul cu miros de ceapă în păr. Călcatul în schimb e curat, miroase a haine proaspete. Bașca pot să mă uit și la un serial în timp ce calc.

Obiceiul de a avea haine perfect călcate îl am de la mama, care este cea mai grozavă gospodină și care are toate hainele mereu perfect călcate, chiar și cearșafurile. Și bunica era la fel: apreta și călcat tot. În clasele primare, purtam uniformă cu guler alb, din pânză. Toată școla mă știa că am cele mai frumoase gulerașe albe, perfect călcate și apretate. Și manșetele erau la fel, impecabile.

Citeste in continuare

Spălatul pe dinți nu a fost niciodată printre activitățile preferate ale lui Andy, dar m-a lăsat să îl spăl cu degetarul și apoi cu periuța de dinți. Deși ne vedea pe noi și pe Mark mereu că ne spălăm, nu părea că lui îi face prea mare plăcere. Cred că de vină este faptul că toate pastele de dinți sunt destul de dulci, iar lui nu îi plac nici siropurile de copii care sunt adevărate bombe cu zahăr. Dar cum pasta acră nu am găsit, i-am dat în continuare cu o pastă de dinți pentru bebeluși, că doar nu era să las copilul nespălat pe dinți. Totul a fost destul de ok, până în primăvară, când pur și simplu nu m-a mai lăsat să îi bag periuța în gură.

Citeste in continuare

Atunci când a venit Andy pe lume, una din preocupările noastre cele mai mari a fost legată de Mark. Nu am vrut să simtă că venirea fratelui său pe lume diminuează cumva atenția și dragostea noastră, dar nici pe cea a prietenilor și rudelor noastre. De aceea l-am pregătit cu grijă pe toată durata sarcinii pentru venirea frățiorului și am avut grijă și ca momentul întâlnirii lor să fie unul cât mai frumos. 

Citeste in continuare

Când eram în anul 3 de facultate, am obținut o bursă Erasmus de 1 an, în Franța. Fusese unul din cele mai mari visuri ale mele să ajung să studiez acolo, mai ales că învățasem de mică fanceză și eram fascinată de tot ce este legat de cultura acelei țări. În clasa a 10-a am fost într-o excursie de câteva zile la Paris și atunci m-am îndrăgostit și mai mult de viața și spiritul boem al francezilor: plimbările pe malul Senei, cafenele cu mese mici dând spre bulevard, delicioasele croissante, tricourile cu dungi și beretele purtate de fete, dar mai ales felul lor de a savura viața și de a se bucura de fiecare moment.

Citeste in continuare

În curând se fac cinci ani de când am devenit mamă. Cinci ani în care am învățat mereu ce înseamnă să ai grijă de o ființă mică, să fii acolo când are nevoie de tine, dar să te dai la o parte atunci când are nevoie să încerce să facă ceva nou singur, să îi explici ce trebuie să știe în viață, dar să lași anumite lecții să le învețe singur. Cinci ani de când învăț ce înseamnă să fii părinte și cum să iubești fără să sufoci, cum să ghidezi fără să tai aripile.

Citeste in continuare

A trecut ceva timp de când nu am mai scris despre modă, dar asta nu înseamnă că am abandonat ipostaza de “fashion mom”, ci am avut mai multă inspirație în ceea ce privește întâmplările prin care trec copiii mei.

Dar moda a rămas în continuare una din pasiunile mele, doar că acum sunt un pic mai atentă atunci când îmi aleg hainele și evit tot mai des capcana consumerismului.

Citeste in continuare

Am doi băieți energici si petrecem mult timp în aer liber. Mark a fost foarte dinamic și sportiv de mic: întâi a mers cu o motociletă de echilibru, apoi cu o bicicletă de echilibru, pe urmă cu o bicicletă cu roți ajutătoare, iar anul ăsta a trecut la trotinetă.

Bebelușul kamikaze copiază tot ce vede la fratele lui. Probabil acesta este motivul pentru care la 11 luni mergea singur în picioare. La 1 an și 4 luni a descoperit trotineta și de fiecare dată când ieșeam la plimbare, abia aștepta să lase Mark trotineta pentru o clipă, ca să o ia el. În scurt timp a început să meargă destul de bine, așa că i-am luat și lui una, pentru că erau prea multe certuri între ei doi pe o singură trotinetă.

Dar odată cu trotineta am mai cumpărat ceva foarte important: cască. Pentru că nimic nu este mai important decăt să le protejăm capul copiilor, iar atunci când sunt dinamici pericolele sunt și mai mari. 

Citeste in continuare