fbpx

Anca's Diary

Confessions of a fashion mommy

White philosophy

Dacă ar fi să mă gândesc la câteva piese vestimentare pe care le am de câţiva ani în garderobă, şi le reînnoiesc cu sfinţenie atunci când simt că sunt pe cale să cedeze nervos repetatelor purtări, cămaşa albă ar fi cu siguranţă pe primul loc.

Fiecare sezon a ajustat uşor imaginea cămăşii albe: măneci bufante, gulere ascuţite, jabouri, fără ca aceasta să dispară complet din peisaj. Mereu reinventată, mereu actualizată, dar niciodată detronată.

Motivul este simplu: versatilitatea.

Puțină istorie….

Cămășa albă clasică a intrat in garderoba femină,  în anii 1920, când femeile au început să lucreze. Coco Chanel a șocat lumea modei renunțând la corset în favoarea unei cămăși albe largi.

În anii 1950, Audrey Hepburn a purtat o camşă albă, cu gulerul ridicat și mânecile răsucite, în filmul Vacanță la Roma, transformând cămașa albă într-un simbol al feminității, dincolo de granițele timpului.


Mai târziu, în anii 70, Marlene Dietrich și Katharine Hepburn au fost văzute purtând cămăși masculine, adoptând un  stil androgin. Anii 80 au pus și mai mult în evidența o varietate de cămăși albe feminine, începând cu colecția inspirată de pirați a lui Vivienne Westood și până la cămașa-bluză purtată de Kim Basinger în 9 săptămâni și jumătate. Un look foarte feminin și stilat este cel al Umei Turman în Pulp Fiction, care poartă o cămașa albă simplă, pantaloni țigaretă și balerini.

Janie Lanz- Bergin, descrie cămașa albă că fiind : « echivalentul din garderobă a unui perete alb proaspăt pictat. Ca un fundal curat, luminos care poate fi accesorizat cu orice vă puteți imagina. »
Cămașa albă poate fi purtată în nenumărate combinații, cu rochii, fuste din denim, fuste creion, fuste lărgi, pantaloni sau jeanși. E suficient să întoarcem mânecile și să ridicăm gulerul pentru a obține un look relaxat.
Știu capentru majoritatea dintre voi, cămașa albă este ceva de purtat la birou sau la școală, dar vreau să va arăt că are mult potențial. Mi-am propus că în zilele care urmează să va arăt câteva din combinațiile mele preferate.

Vă urez să faceţi alegeri inspirate!

Vânt de primăvară

Cele câteva raze de soare de astăzi mi-au adus speranță de primăvară, chiar dacă până la primii ghiocei mai sunt câteva straturi bune de zăpadă de topit.

După câteva săptămâni în care singurul stil vestimentar pe care am putut sa îl abordez a fost “stilul gogoașă cu trei straturi”, asezonată cu mănuși, căciuli și fulare, am profitat de vremea frumoasă ca să îmi fac de cap.

Nu, nu e foarte înțelept să mergi pe tocuri pe trotuarele încă pline de zăpadă, dar a fost o plimbare foarte scurtă și am avut un braț puternic de care să mă sprijin.

Sper că vremea de astăzi nu a fost doar o amăgire, și că “primăvara asta totuși, nu e doar o copie”.

Fusta neagră Zara, cămașă denim Pull and Bear, sacou Zara, geantă portocalie din piele Gamuza, dresuri powered by Diana. 

Casual Friday

Casual friday, un moment de rebeliune vestimentară în rigoarea săptamanală a ținutelor office.

Dar cât de casual înseamnă casual pentru birou, și unde este limita între smart casual și casual? O multitudine de variante din care ai putea alege, și uneori tocmai în fața unei multitudini de posibilităti te blochezi. Blugi sau o fusta lejeră? Camașa sau tricou și sacou? Recunosc că de cele mai multe ori, vineri dimineață deschid dulapul cu aceeași dilema: eu cu ce mă îmbrac azi?

Regula de bază care trebuie respectată pentru o ținută Casual Friday este cea a bunului simț.

Citeste in continuare

Povești cu portocale

Pasiunea mea pentru portocale are punctul de plecare undeva în copilărie, şi primele amintiri despre portocale le asociez cu plimbările cu sania albastra prin zăpada. La întoarcere, bunicul desfăcea o portocală, în timp ce ne puneam hainele ude pe sobă la uscat. Pe vremea aceea erau o trufanda, deliciul suprem într-o zi friguroasă de iarnă.

Nici acum nu știu ce îmi plăcea mai mult: plimarea prin zăpadă sau răsplata pe care o primeam cand veneam acasă cu obrajii aprinși de ger. Mai târziu am aflat că portocalele conțin vitamina C, că sunt bune împotriva răcelii, și folosesc orice strănut ca motiv să mă răsfăț cu un fruct zemos.

Distrat de pasiunea mea pentru portocale, un prieten mi-a recomandat cartea “Fata cu portocale”, scrisă de Jostein Gaarder. O lectură ușoară si plăcută pentru o după-amiază de ianuarie, în care tot orașul doarme amorțit sub troienele de zăpadă. Povestea de dragoste povestită de tată fiului lui, într-o scrisoare pe care i-o lasă moștenire, mi-a declanșat noi amintiri cu portocale.

Tot de undeva din copilărie, a ieșit la iveală imaginea unui tort cu portocale pe care îl facea o prietenă de-a mamei. O amintire valorează cât o mie de cuvinte, căci imediat am simțit gustul răcoros si proaspăt al tortului care îmi plăcuse atât de mult. Atât de mult, încât mi-am dorit ca tortul de ziua mea să fie din portocale. Nu-mi amintesc dacă am avut tort de portocale de ziua mea, dar imediat ce am găsit rețeta pe internet mi-am făcut curaj să experimentez.

Zilele trecute, mi-am dat seama ca acum am portocale in dulapul de haine. O pereche de pantofi, un sacou și o bluză, aduc farmec de fructe proaspete ținutelor mele.

Nu știu dacă vouă vă plac portocalele, dar pot sa vă spun că portocala din primele poze a fost absolut fantastică. Mi-a luat ceva timp să învăț să aleg portocalele bune, așa că o să vă împartșesc un secret. Cele mai dulci portocale sunt cele cu fundul crăpat. Știu că sună bizar, dar o să vă dați seama că am dreptate, data următoare când veți merge la shopping… de portocale.

Mașina de spălat talmeș-balmeș

Priveam neputincioasă grămada de haine care trebuiau călcate. Şi ale mele și ale lui. Cămăşi, tricouri, pulovere, fuste , pantaloni. Se adunaseră suficiente încât sa nu se mai vadă deloc canapeaua. Era clar ca problema trebuia abordata cu tact. Se cerea o strategie pentru a ataca monstrul ce zăcea în fața mea. La cursul de time management am învăţat ca daca un task ţi se pare prea mare sau prea greu, trebuie sa îl împarţi in task-uri mai mici pe care sa le abordezi separat. Adică să nu înghiţi tot elefantul deodată.
Citeste in continuare

Printesa care l-a luat pe “NU” in brate

Nu poti lua din moda tot ce e in tendinte, unele nu ti se potrivesc, altele nu iti plac, altele nu iti stau bine. Cand am vazut buline, am decis brusc ca trendul asta nu e pentru mine.

Poate pentru ca mereu am asociat bulinele cu gospodinele anilor 50, carora li se mai adauga si celebra imagine a cratitei rosii cu buline albe, poate ca am vazut prea multe desene cu Mickey si Minnie, cu dragalasa ei fustita cu buline, poate ca o fi de vina Stefan Banica cu “Bubulina gospodina”…. Cert e ca am spus “nu”, fara sa stau prea mult pe ganduri.

Stiu ca au fost prezente in colectii mari, ca Marc Jacobs, Valentino sau Stella McCartney. Ca au ajuns si in colectiile designerilor romani, si acum sunt in magazine si pe strada, imi e tot la fel de cunoscut. Chiar am admirat cateva tinute foarte dragalase, dar mereu am spus ca nu e pentru mine.

Pana intr-o zi cand gheata s-a topit, si n-am mai putut sa spun “nu”. O bluza dragalasa mi-a furat ochii si a vrut sa fie a mea. Asa ca dupa vreo 2 sezoane de cand se poarta bulinele, m-a apucat si pe mine pasiunea nebuna, asa, la spartul targului.

De curand am fost acasa, unde m-am intalnit cu Dudu, un prieten vechi, care a fost toata viata fan buline. I-am marturisit pasiunea mea cea noua, si a fost suficient de dragut incat sa accepte sa facem cateva poze impreuna.

Cand eram mica, mama imi spunea “Printesa care l-a luat pe NU in brate”, ori de cate ori ma incapatanam si refuzam sa fac ceva fara sa ma gandesc prea mult. Ulterior, reveneam asupra deciziei cand descopeream ca e vorba de ceva cu adevarat interesant.  Cred ca si in cazul bulinelor remarca mamei  mi se potriveste ca atunci cand aveam 5 ani. Incapatanare, idei preconcepute, sau poate doar  lipsa de imaginatie m-au facut sa ignor atat de mult timp un trend atat de chic.

Va urez sa faceti alegeri inspirate!

P.S. Te pup mama, si iti multumesc ca ma citesti!

Improvizatii – colierului impletit

Acum cativa ani am vazut un colier intr-o revista. O revista din cele pe care le poti citi doar din intamplare, pentru ca stii din start ca nu sunt de nasul tau. Colierul arata fantastic, iar cand am vazut pretul, nu mi-a trecut nici o secunda prin cap sa incerc macar sa il cumpar. Dar imaginea mi-a ramas intiparita in minte, si din cand in cand imi aduceam aminte de el.

O vreme am tot intrat in magazine de accesorii, sperand ca o sa gasesc o imitatie care sa semene, sau macar ceva ce as putea folosi, dar incercarile mele au ramas fara succes. O vizita la un magazin de mercerie a rezolvat problema colierului fantastic. Am gasit acolo siraguri de margele care puteau fi combinate. La pretul incredibil de doi lei bucata. Am luat trei siraguri, pe care urma sa incerc sa le combin in asa fel incat sa semene cu poza din revista. Am ajuns acasa, le-am pus unul langa altul, le-am impletit si le-am legat la gat.

Apoi am trecut cele trei siraguri rasucite, de doua ori in jurul gatului, si le-am prins la capete. Port mereu acest colier improvizat la camasi albe, sau cu o rochie neagra, simpla.

Va urez sa faceti alegeri inspirate!

In the club

De curand am fost invitata la ziua unei prietene intr-un club situat pe centrul vechi. Cum nu mai iesisem de cateva luni in club, intrebarea “eu cu ce ma imbrac” si sora ei geamana “oare cu ce se mai imbraca fetele in club” au aparut aproape instantaneu. La prima a durat ceva pana am reusit sa raspund, la a doua misterul a fost elucidat odata ce am ajuns acolo.

Aceeasi debusolare vestimentara pe care o vedem pe strada, putem sa o gasim si in club, doar ca accesorizata cu mai multe paiete, sclipiciuri si zorzoane. Maieul de la sala si-a luat in spate un bolero de satin, o rochie de plaja acopera dresuri opace negre ce danseaza ambitioase intr-o pereche de cizme cu blanita si ciucurei. Am vazut si latex sau alte forme de anvelope, pe forme generoase, pe care se pot numara shaormele mancate la ore tarzii. Malete pe gat, rochii tricotate si alte echipamente de ski, s-au incins dansand bumti bumti pana-n zori.

Oare ce s-a intamplat cu maieurile cu paiete, cu rochitele fara maneci? Am vazut si cateva tinute relaxate, care mi-au placut: jeansi, tricouri si UGG. Preppy arata mult mai bine in club decat in autobuz in drum spre scoala, cat despre bluzele de matase sau voal cu imprimeu, numai de bine.

Eu am ales o fusta negra cu volane, o curea lata cu aplicatii metalice si o bluza roz, careia imi place sa ii spun “fluture” pentru ca are manecile foarte largi.

I will survive, you’re the one that I want, dar pana la urma Girls just want to have fun.

Va urez sa faceti alegeri inspirate!

Doi pe fata, doi pe dos

Mereu cand ma gandesc la iarna, ma gandesc la o cana de ceai bauta in fata sobei, si un pulover gros tricotat, sau un sal. Poate pentru ca toata copilaria mea, am vazut-o pe bunica tricotand mereu, in special toamna si iarna. Primul articol vestimentar facut de bunica pentru mine, a fost o vesta din lana alba, pe care scria cu fir rosu “Anca”.

Citeste in continuare

De la Mojito la Excel

Cursul de stil din week-end mi-a decshis apetitul pentru culoare si combinatii noi. Pana ieri credeam in citatul « daca ar fi haine noi in fiecare zi nu ar mai exista depresii » din Jurnalul unei shopaholice. Ieri am aflat ca nu exista femei care nu au cu ce sa se imbrace, ci femei lipsite de idei.

Ajunsa acasa, am deschis larg dulapul, si am pornit in cautarea unor combinatii noi. Acel ceva pe care pana acum l-am purtat doar intr-un fel, si care tanjeste dupa o combinatie noua.Citeste in continuare