Știu că mulți au început anul în forță, cu energie și spor de muncă, cu avânt și cu dorința de a face cât mai multe. Și așa procedam și eu la începutul fiecărui an. În primele zile îmi făceam ordine în gânduri și îmi trasam lista de obiective, de planuri, de dorințe.

A fost un an greu, a fost un an ciudat, a fost un an cu provocări, cu obstacole, cu piedici, cu boli, cu frici, cu incertitudine, dar suntem aici, aproape la final și chiar dacă nu a fost un an ușor, sigur a avut și momente bune. Iar la final de an, vreau să mi le amintesc pe cele bune, să rămân cu gustul plăcut al amintirilor frumoase.

Zilele trecute făceam un bilanț al autorilor preferați și a cărților citite în ultima vreme și mi-am dat seama că am făcut o pasiune pentru cărțile scrise de autori suedezi.

Acum doi ani am citit Un barbat pe nume owe de Friedrick Backman si am fost vrăjita de felul lui de a scrie, iar ulterior am citit toate cartile lui care au fost traduse in limba română și fiecare mi-a reconfirmat faptul că îmi place mult cum scrie acest autor. Apoi am descoperit-o pe Camilla Lackberg, care scrie romane politiste. Am citit două dintr cărțile ei, care m-au ținut cu sufletul la gură și pe care nu am putut sa le mai las din mână. Îmi doresc sa citesc toată seria Fjallbacka, dar trebuie să îmi găsesc timp, pentru că de fiecare dată când citesc cărțile ei, nu pot să le mai las din mână și risc să las copiii nemâncați sau să pierd nopțile citind. Apoi mi-am amintit de Trilogia Milennium pe care am citit-o acum câțiva ani și care este scrisă tot de un suedez. Ce-o fi oare in Suedia de scriu oamenii ăștia așa bine? Oare o fi aerul de acolo? Clima? Sau lumina?

Îmi place să călătoresc, să descopăr locuri noi, să iau contact cu culturi diferite, să gust arome noi și să admir peisaje fascinante. Și îmi place să citesc. Astea aș putea spune că sunt două din lucrurile care îmi fac multă plăcere. De multe ori le-am îmbinat pe cele două, cititul în vacanță fiind îmbinarea supremă a micilor plăceri ale vieții. Anul acesta aveam planuri mari. Copiii au mai crescut și voiam să ne aventurăm în multe excursii împreună cu ei. Nu stiu dacă se va mai putea. O excursie la munte sau undeva la țară pare cea mai sigură variantă anul acesta. Dacă la călătorii vom renunța anul acesta, la citit sigur nu. Ba chiar aș putea spune că voi citi mai mult, ca să compensez. 

În primele zile după începerea carantinei, mi-a fost greu să citesc. Starea de anxietate creată de amenințarea sub care trăim, nu mă lăsa să mă concentrez la citit. Reușeam să citesc doar știri sau informații despre virus, dar cred că de fapt aveam nevoie să caut tot felul de răspunsuri la întrebările care mă măcinau. Cu greu am reușit să termin o carte care îmi plăcea, iar până am ajuns la finalul ei am reușit să îmi regăsesc un pic liniștea și să mă concentrez mai ușor la citit. 

Scriu de mult la articolul ăsta. Scriu, șterg, iar scriu. Pentru că mi se pare că nu reușesc să spun în cuvinte tot ce aș vrea să spun despre cărțile pe care vreau să vi le prezint. Pentru că sunt niște cărți deosebite, care mi-au plăcut mult și pe care le-am citit cu sufletul. Pentru că îi admir mult pe oamenii despre care o să scriu astăzi și îmi plac mult și cărțile lor.

De curând vorbeam cu o prietenă despre ce cărți am mai citit în ultima vreme, care ne-au plăcut în mod special, ce autori am mai descoperit. Urmează să plece în vacanță și mi-a spus că ar vrea să citească o carte bună, din aceea care te face să stai toată ziua pe șezlong la umbră și să uiți de foame și de sete, de treburile de la birou și de toate câte le-ai lăsat acasă. O carte pe care să nu îți mai vină să o lași din mână, să stai până noaptea târziu doar ca să vezi cum se termină.

Citeste in continuare