De când s-a încălzit brusc și vara e mai incinsă decât îmi aminteam eu că ar fi în perioada asta, am mereu tenul încărcat la final de zi și simt nevoia să îl curăț în profunzime. Probabil și purtatul măștii contribuie la faptul că transpir mai mult și că mi se încarcă tenul, dar din fericire există produse minunate pentru curățarea tenului, care mă ajută în îngrijirea zilnică.

Eu am tenul mixt, cu tendință de îngrășare în zona T (bărbie, nas, frunte), iar vara transpirația și căldura îmi acentuează și mai mult problemele pe care le am cu tenul (roșeață, pori dilatați, chiar și coșuri).

De-a lungul timpului, rutina mea de ingrijire a tenului a variat, dar câțiva pași de bază îi urmez negreșit.

Citeste in continuare

În viața de părinte, nu sunt 2 zile la fel. Sunt zile în care totul merge perfect și zile în care nimic nu merge. Ieri totul a mers parcă pe dos. De la prânz Andy a fost foarte agitat și mârâit și a fost una din puținele zile în care nu am reuțit să îl culc la prânz. I-am spus povești, l-am mâgîiat, i-am cântat. Nimic nu a funcționat.

Citeste in continuare

Ultima redută din viața de bebeluș a fost învinsă! Andy a rennțat la scutec și a făcut trecerea la oliță în mai puțin de câteva zile. Nici nu sperasem că va fi așa ușor, pentru că el este destul de încăpățânat și am mai avut o încercare care a fost un eșec. Acum îmi dau seama că este băiețel mare, din ce în ce mai independent și parcă sunt un pic tristă să văd că orice urmă de beblușie este lăsată în urmă. Dar mă bucur că am scăpat de această mare pacoste, că de acum stă pe oliță și lucrurile se simplifică mult. Acum câteva săptămâni bifam o altă reușită, momentul în care nu s-a mai trezit noaptea să bea lapte. Nici nu speram că atât de curând voi mai sărbători o nouă victorie din viața de mamă.

Citeste in continuare

În ultima vreme am primit numeroase întrebări legate cum am slăbit după sarcină și de greutatea mea de acum, așa că m-am gândit să povestesc asta într-un articol pe blog. Întrebările acestea au venit ca urmare a pozelor și filmulețelor puse pe instastories, în care povesteam că îmi vin din nou haine pe care le aveam dinainte de a deveni mamă. 

Citeste in continuare

Cand eram mică uram sportul. Asta pentru că îmi plăceau prea mult prăjiturile făcute de bunica, iar atunci când ești rotunjor, sportul nu e tocmai plăcut. Cel mai tare uram vara când ne scoteau în curtea școlii unde era cald și ne puneau să alergăm până nu mai puteam (sau așa mi se părea mie). La finalul orei de sport eram roșie toată la față, transpirată și abia mai respiram. Bineînțeles că eram și ținta multor glume, legat de faptul că eram dolofană. 

Citeste in continuare

Cred că nicio vacanță nu a fost așa de așteptată ca cea de anul acesta. Dacă pînă acum vacanța era așteptată în special de copii, vacanța aceasta sigur este așteptată de mulți părinți. 

Cred că niciodată nu s-a vorbit așa de mult despre școală ca în ultimele luni, de când facem cu toții școală online. 

Ne-am lămurit deja cu toții ce se poate face și ce nu se poate face online, care profesori își dau silința, care sunt inventivi și creativi, care este nivelul de cunoștințe al copiilor noștri și cât de mult înseamnă socializarea cu colegii și autoritatea unui profesor.

Citeste in continuare

Ieri când am scris articolul despre nopțile în care dorm în sfârșit, mi-am adus aminte de toate nopțile în care nu am dormit. De cât de mult l-am plimbat pe Andy în brațe sau în sisteme de purtare ca să adoarmă, de cât de puțin dormea ziua (maxim 20 de minute), de cât de ușor tresărea și cum se trezea la fiecare zgomot. 

Cât a fost mic, a fost un bebeluș tare dificil. Aveam în seri în care făceam cărare pe lângă patul din dormitor cu el în brațe, ca să îl adorm. Iar când în sfârșit credeam că a adormit și încercam să îl pun în pat, deschidea ochii mari cât cepele și trebuia să îl iau din nou în brațe, ca să nu plângă și să trezească tot blocul. Iar noaptea se trezea de câteva ori ca să mai bea lapte, trăgea câteva înghițituri de lapte, apoi adormea. 

Citeste in continuare

Acum un an și ceva scriam că îmi doresc și eu o noapte intreagă de somn. Să mă culc seara și să mă trezesc dimineața de bună-voie, fără întreruperi nocturne. 

Andy a fost un bebeluș cu un somn agitat. Când era mic și îl alăptam, se trezea foarte des noaptea. Uneori se trezea și de câte șapte -opt ori. Lua câteva guri de lapte și apoi adormea iar. De cele mai multe ori nu mai știam dimineața de câte ori s-a trezit, iar eu aveam mereu ca un fel de ceață pe ochi, amestecată cu o durere difuză de cap. Tânjeam mereu după somn, ziua visam să vină seara să dorm, noaptea visam că macăr noaptea următoare voi dormi. 

Citeste in continuare

Cam prin februarie – martie, Andy a început să aibă răbdare să asculte povești, așa că seara le citeam lui și lui Mark povești scurte. Dintre toate, cel mai mult i-au păcut Scufița roșie, Cei 3 purceluși și Capra cu 3 iezi. Toate cu lupul. Dar cel mai mult i-a plăcut Capra cu 3 iezi. Atât de mult, încât voia să i-o spun de fiecare dată la culcare și la prânz și seara. 

Citeste in continuare

Pentru cei care nu au vazut Casa del Papel si Locked Up sau pentru cei care le vad acum, vă anunț că urmează spoilere, așa că mai bine nu citiți acum acest articol. Vă aștept să reveniți după ce le vedeți să schimbăm împreună păreri despre cele două seriale.

Citeste in continuare