“Părinți liniștiți, copii fericiți. Cum să înlocuim țipetele cu conectarea” de Laura Markham este una dintre cele mai valoroase cărți despre parenting pe care le-am citit. Laura Markham pornește de la ideea că parentingul nu însemnă ce face copilul, ci cum răspunde părintele la ceea ce face copilul. Iar ca un părinte să poate crește un copil armonios, cu calm și cu blândețe, trebuie în primul rând să știe cum să  își regleze și să gestioneze propriile emoții.

O să vă spun de la început că nu este o carte pe care am citit-o peste noapte, este o carte pe care am citit-o bucățică cu bucățică și chiar au fost anumite pasaje pe care le-am reluat, pentru că mi s-au părut foarte valoaroase și am vrut să fiu sigură că am reținut cât mai bine ideile. Deasemenea, nu este o carte pe care să o citești și să o lași pe un raft, eu simt că voi mai reveni la ea să recitesc anumite părți. 

Citeste in continuare

Feminitate nu înseamnă doar ruj roșu și pantofi cu toc, feminintate nu înseamnă să porți roz și să dai frumos din gene. Feminitatea e un tot, ca un nor fin care ne înconjoară în fiecare gest, în fiecare gând, în fiecare vorbă. Feminitatea este un dar pe care uneori nu știm să îl acceptam, dar a cărui valoare este infinită.

Citeste in continuare

Toată lumea vrea să aibă poze frumoase, să arate super bine în poze și pozele să fie senzaționale. Dar când ajung în fața camerei, mulți se timorează, nu știu ce să facă, nu știu cum să stea cu mâinile sau cum să stea natural. Mia mult, după 2-3 cadre, deja nu mai știu cum să pozeze astfel încât pozele să pară cât mai naturale și să nu fie toate la fel de la primul la ultimul cadru. 

Adevărul esta că în spatele oricărei ședințe foto reușie este mult muncă de planificare. Nu te aștepta să facă fotograful toată treaba, decât în cazul în care are studio și știi că acolo vei găsi multe obiecte de recuzită pe care să le folosești în poze. Dacă vrei să ai o ședință fotot reușită, trebuie să o planifici și să îți faci bine temele dinainte.

Citeste in continuare

O să vă spun din capul locului că sunt genul de părinte care ține foarte mult la rutinele copiilor. In primul rând pentru că asta înseamnă un program bine structurat pentru noi, care ne permite să lucrăm sau să ne ocupăm de treburile casnice. În al doilea rând am observat că orice rupere de ritm înseamnă că mai târziu va apărea o mică criză. Mai mult, cu cât un copil știe mai bine ce urmează să se intâmple, va fi mai cooperant, mai liniștit și totul va decurge cât mai natural și mai calm cu putință. 

Citeste in continuare

Zilele trecute vorbeam cu o prietenă care așteaptă bebeluș și mă întreba una-alta din viața de bebeluși ai copiilor mei: cât dormeau, cât mâncau, cum era cu alăptatul, cu schimbatul, cu dormitul.

Și în timp ce îi povesteam, îmi aminteam vag, ca prin ceață cum erau nopțile cu alăptat și schimbat scutece, cum era cu diversificarea, cum era cu sterilizatul, cu căruțul în lift, cu suzete, cu tot ce înseamnă viața cu bebeluși. Și mi se părea așa depare totul, deși Andy are abia 3 ani și jumătate și până acum un an s-a trezit mereu noaptea, iar Mark are 6 ani, dar pentru că era foarte mic, iar eu panicată, fiecare moment greu și intens.

Citeste in continuare

Mark este un copil mofturos când vine vorba de mâncare. De când a fost mic, mâncarea nu a fost punctul lui fort și nu a arătat un interes deosebit față de mâncare. Avea puține feluri de mâncare pe care le agrea, mânca destul de greu și de puțin cantitativ. De-a lungul timpului am încercat tot felul de metode pentru a-l împrieteni cu mâncarea și de a-l atrage spre alimente sănătoase și variate.

Citeste in continuare

Îmi plac statisticile. Îmi place să văd grafice, trenduri, să văd cum evoluează cifrele și îmi place să văd ce mesaj îmi trimit ele. Chiar dacă scriu pe blog și îmi place să citesc, chiar dacă îmi place magia cuvintelor care transmit sentimente și emoții, nu pot ignora faptul că matematica a fost mereu pe placul meu, că am făcut o facultate de cifre și că lucrez zi de zi cu cifre.

Aici meșteresc cuvinte și îmi pun gândurile în povești pe care le aștern în scris, dar în spatele a tot ceea ce fac, rămân cifrele care mă aduc cu picioarele în lumea concretă în care trăim zi de zi.

Citeste in continuare

O cană de ceai, o pătură moale, lampa aprinsă și o carte bună pe care nu o poți lăsa din mână. Așa arată pentru mine o seară liniștită de iarnă. Genul literar thriller înseamnă suspans, tensiune, mizând pe emoții puternice, oferind surpriză, anxietate și adrenalină. Nu este de mirare că astfel de cărți sunt greu de lăsat din mână și sunt “devorate” în câteva zile.

Citeste in continuare

Au trecut mai bine de două luni de când m-am vindecat de virus și cele mai frecvente întrebări pe care le-a auzit de la prieteni au fost legate de recuperarea după COVID. Îmi dau seama că încă sunt multe lucruri care nu se știu despre boala asta și nu mică mi-a fost mirarea să descopăr că sunt multe grupuri de suport pentru cei care au suferit de COVID și sunt multe persoane care au rămas cu sechele după boală.

Din fericire eu am avut o formă destul de ușoară a bolii și nu am avut afectare pulmonară. Cel mai neplăcut simptom a fost cel legat de durerile de cap foarte mari, care nu m-au lăsat timp de câteva zile. Despre boala în sine, despre simptome și ce am făcut, am scris aici. Este important să precizez că în momentul în care m-am infectat cu Sars -CoV 2, numărul de cazuri noi pe zi în România era de aproximativ 1500/zi. Probabil că astăzi nu m-ar mai fi internat, ci m-ar fi trimis acasă după evaluarea stării de sănătate.

Citeste in continuare