Anca's Diary

Tatăl lui Gigel îl duce pe Gigel în fiecare dimineață cu mașina la școală. Mereu sunt grăbiți, pentru că Gigel se lasă greu convins să se trezească și să se îmbrace, iar tatăl lui trebuie să ajungă pe urmă la birou. De fiecare dată când ajung în fața școlii este aglomerat, pentru că mulți părinți vin să își lase copiii și se grăbesc apoi la birou. Locuri de parcare nu prea sunt, așa că fiecare îți lasă mașinile pe unde pot: pe trotuar, în stația de autobuz, sau chiar pe prima bandă de circulație, deși acolo staționarea este interzisă. Mai sunt alți părinți care întărize și mai tare decât tatăl lui Gigel, așa că ei lasă mașinile chiar pe banda de mers, dublând primul rînd de mașini oprite, dar ei aprind luminile de avarii, ca să știe ceilalți șoferi că stau foarte puțin.

Citeste in continuare

Lui Mark îi place mult să gătească, în special prăjituri, iar pe mine mă bucură tare mult acest lucru pentru că este o ocazie în plus să petrecem timp împreună. Anul ăsta nu prea am avut chef de petrecere de ziua mea, am ieșit doar noi la un restaurant.

-Mami, nu se poate ziua ta fără tort, mi-a spus el a doua zi. Haide să îți facem un tort!

Citeste in continuare

Sunt mici, dar plini de energie și de chef de joacă. Adică cam ceea ce ne lipsește nouă, că noi ne dorim să stea cuminți și noi să stăm liniștiți. Să nu țipe, să nu alerge, să nu deranjeze. Să nu facă gălăgie, să nu ne facă de râs. Iar noi să stăm liniștiți la masă sau pe plajă sau mai știu eu unde.

Dacă există un buton de silent pentru copii, acesta este ecranul. Și e atât de ușor să îi faci să stea cuminți! Un click și gata, s-a făcut liniște, iar tu sorbi liniștit din pahar, mănânci fără să strigi de 10 ori: “Stai cuminte pe scaun” sau “ieși de sub masă”.

Citeste in continuare

Ei sunt doi, eu sunt una. Unul vrea apă, unul vrea afară. Unul vrea mâncare, altul vrea pipi. Unul vrea somn, altul vrea joacă. Sunt zile în care simt că nu le mai fac față. Chiar și când e soțul acasă sau am ajutor, parcă tot nu facem față, pentru că și cerințele lor se înmulțesc. Cel mai greu îmi era când Andy era mic bebeluș, iar Mark avea nevoie de ajutorul meu. Și nevoile astea apăreau fix când eu alăptam, când schimbam un scutec sau când încercam să îl adorm pe cel mic. Ba voia să bea apă, ba voia să mănânce ceva, ba la toaletă.

Așa că am început să organizez lucrurile ca să se descurce singur sau să îl învăț să se descurce singur. Îi puneam apă și gustări la îndemână, am pus un scăunel în baie să ajungă la toaletă și la chiuvetă.

Citeste in continuare

29 Octombrie. Ziua mea. 37 de ani

Încă de dimineață am început să primesc mesaje și telefoane cu urări de ziua mea: familia, prieteni, foști colegi, prieteni vechi cu care mă văd rar. Este un sentiment foarte plăcut să vezi că își rupe câteva clipe din timpul lor să facă o urare. Apreciez enorm de mult faptul că s-au oprit o clipă și au pus mână pe telefon sau au scris un mesaj. 

Am primit urări care de care mai haioase, mai frumoase: de fericire, de sănătate, de copii, de familie. Cineva m-a întrebat ce îmi doresc de ziua mea.

Citeste in continuare

Știți cum e când încerci să afli ce a făcut copilul la grădiniță și tot ce poți să scoți de la el este un “Bine”? Când îl întrebi cu cine s-a jucat, ce a mâncat, ce a făcut, ce cântec a cântat și nu reușești să scoți nimic?

În majoritatea zilelor, pe drum de la grădiniță până acasă, reușesc să aflu destul de multe lucruri de la Mark, dar sunt și zile în care parcă are un lacăt pus la guriță și cuvintele sunt ferecate bine. Nimic nu scot de la el, oricât aș încerca:

Citeste in continuare

Atunci când l-am dat pe Andy la grădiniță multă lume m-a întrebat dacă nu e prea devreme la 2 ani și o lună. Cea mai mare temere a părinților atunci când își dau copiii la grădiniță este că aceștia se vor îmbolnăvi și vor sta mult acasă. Și de asta evită uneori ducerea copilului în colectivitate și scapă din vedere faptul că interacțiunea cu alți copii de vârsta lor este benefică.

Citeste in continuare

Ieri am aut parte de o zi senzațională de toamnă, cu mult soare și cu vreme frumoasă. La prânz erau 25 de grade și a fost perfect pentru stat afară. O minunăție să simți căldura soarelui, înainte de intrarea în iarnă. Nu știu câte astfel de zile vor mai fi pînă la primăvară, dar mă bucur că ieri am profitat și am petrecut toată ziua în aer liber. 

Dacă ar fi după noi, am pleca din București în fiecare weekend, de vineri după-amiază să ne întoarcem duminică, dar din păcate nu putem face mereu asta. Când rămînem aici, încercăm să stăm cât mai mult în parcuri sau să facem mici drumeții pe lângă București.

Citeste in continuare

Știu că e abia Octombrie și azi dimineață am plecat de acasă încălțată cu teniși. Știu că afară este încă vreme de stat la terasă (la ora prînzului) și că “iarna-i departe”. Daaar, de câteva zile, scumpul meu copil de 5 ani a început să îmi spună ce i-ar plăcea să îi aducă Moș Crăciun. Asta pentru că abia a terminat de bifat lista de cadouri pentru ziua lui și deja poate să îi umple capul mamei lui cu ce își dorește el de la Moș Crăciun.

Eu vă spun sincer că m-a luat cu amețeală cînd am auzit de Moș Crăciun și am mai luat o gură de cafea ca să pot calcula rapid cât timp mai am până la iminentul eveniment: 2 luni și 13 zile! Adică mai puțin de 75 de zile Uf, hai că mai merge. Abia după aia am lăsat copilul să turuie: un robot, un avion, o racheta care zboară în spațiu cu un cosmonaut înăuntru, un acordeon, o minge de bascket.

Citeste in continuare

Nu stă o clipă, imită tot ce vede la fratele mai mare, este atent la tot ce vorbim și deja spune mai multe cuvinte. Având exemplul fratelui mai mare, face lucruri pe care fratele lui nu le făcea încî la 2 ani și este foarte independent.

Îi place să se joace cu copiii mai mari și are deja un vocabular destul de bogat. Iar mai nou, se ține de șotii și glume.

Citeste in continuare