Anca's Diary

Imediat cum a luat vacanță de la grădiniță, Mark a vrut în vacanță la bunici, așa cum a auzit el că stau mulți din prietenii lui de la grădiniță. Planul inițial era să îl ducem dimineața la mama soțului meu și să îl luăm seara, pentru că locuiește în București, destul de aproape de noi. 

El însă a avut alt plan. În prima zi de vacanță, i-am pregătit bagajul pentru ziua respectivă: câteva haine de schimb, câteva jucării, o carte. Pe drum ne-a anunțat că el vrea să stea acolo toată săptămâna și că nu vine seara acasă. Toată ziua ne-a tot sunat și ne-a spus ce să îi mai ducem: pijama, periuța de dinți, alte jucării, alte cărți. Seara am fost acolo cu tot ce ne-a cerut. 

Citeste in continuare

Sunt dintr-un oraș de provincie, în care apa rece nu curgea toată ziua la robinet. Nu vorbesc de apa caldă, care “venea” doar de două ori pe săptămână, ci de cea rece, care se oprea între 9 dimineața și 16 după-amiaza. 

Trebuia să fii vigilent și gospodar ca să nu rămâi nici nespălat pe mâini, nici însetat și nici cu toaleta murdară. Aveam în permanență o oală cu apă pe aragaz, oprită pentru băut și pentru făcut mâncare. La baie, opream apă în cadă pentru spălat pe mâini și pentru turnat în toaletă, pentru că atunci când se lua apa, nu funcționa nici aia, bineînțeles. Era greu, dar cumva ne descurcam mereu. Dacă voiam să ne spălăm în alte zile decât în cele cu program de apă caldă, încălzeam o oală mare de apă pe aragaz, pe care o turnam în lighean și peste care turnam apoi apă rece. Ne spălam așa pisicește, pe bucăți, dar nu trecea zi fără să dăm cu apă și săpun.

Citeste in continuare

Săptămâna trecută am fost câteva zile cu copiii la mare. A fost senzațional de bine, pentru că am repetat rețeta de anul trecut:

• gașcă de prieteni cu copii
• somn în fiecare la zi la prânz 

Experiența de anul trecut am povestit-o aici , dar anul acesta parcă a fost și mai bine. 

Citeste in continuare

Acum doi ani am făcut varicelă, la 36 de ani. Am luat-o de la Mark. Andy era bebeluș și din fericire, a scăpat. A fost cea mai grea boală a mea și nu doresc niciunui adult să facă bolile copilăriei la maturitate.

Anul următor, Mark a făcut herpangină și apoi a luat și Andy. A fost foarte greu, cel puțin la cel mic, care avea câteva luni. Nu voia să mănânce, nu voia să bea, nu putea să doarmă de durere în gât. Îl plimbam cu mașina ca să adoarmă și singurul aliment pe care îl suporta era lapte matern, scos cu pompa și dat cu biberonul. Din cauza aftelor în gură îi era greu să înghită și de aceea nu putea să mănânce direct de la sân. 

Citeste in continuare

Sunt o femeie normală. Sunt mamă de doi copii, sunt soție, sunt anteprenor și îmi place să scriu.

Nu am pozat niciodată în femeia perfectă, cu corpul perfect, cu viața perfectă. Am scris despre kilogramele acumulate în sarcină și chiar m-am pozat cu ele, pentru că făceau parte din mine, din procesul de a aduce o viață pe lume. Am scris și despre kilogramele cu care am rămas după, cu unele încă mă mai lupt. Am multe nopți nedormite la activ, care au lăsat urme pe obrazul meu. Tot după naștere mi-a căzut destul de mult păr, iar cel pe care îl am este destul de fragil.

Citeste in continuare

Acum vreo două săptămâni, am dat o fugă la mall pentru că auzisem că au început reducerile. Am lăsat copiii și soțul acasă, să își vadă fiecare de ale lor, copiii de mașinuțe, soțul ocupat cu ceva meciuri. Că așa e mai bine, pentru pace și armonie în familie. Prefer să merg singură, char și doar pentru o oră, să mă uit eu la ce vreau, fără ochi dați peste cap, fără copii plictisiți care mârâie pe lângă mine. 

De cum am intrat în mall am văzut holul plin de bărbați. Nu unul sau doi, zeci de bărbați. Toate băncile ocupate de bărbați plictisiți, cu fețe lungi, care butonau telefoanele și care așteaptau să se termine odată nebunia asta numită sezon de reduceri.

Citeste in continuare

de serile în care stau cu ei în pat și se foiesc de o mie de ori până adorm

de zilele în care pun o mie de întrebări cu “de ce”

de clipele în care eu vreau să îi îmbrac și ei aleargă râzând dezbrăcați prin casă

de urmele de degețele de pe oglinda dulapului din hol

de desenele care încep pe foaie, dar se continuă pe masă

Citeste in continuare

Nu credeam că o să spun asta, dar ÎMI PLACE LA BIROU! Această oază de liniște și de calm, unde pot să stau cu fundul pe scaun și să îmi aud gândurile din cap. 

Acest loc în care vin dimineața și îmi beau cafeaua în liniște, pe îndelete, fără să îmi fie frică că trece cineva în viteză pe lângă birou și îmi răstoarnă cana. 

Citeste in continuare

Scriu de mult la articolul ăsta. Scriu, șterg, iar scriu. Pentru că mi se pare că nu reușesc să spun în cuvinte tot ce aș vrea să spun despre cărțile pe care vreau să vi le prezint. Pentru că sunt niște cărți deosebite, care mi-au plăcut mult și pe care le-am citit cu sufletul. Pentru că îi admir mult pe oamenii despre care o să scriu astăzi și îmi plac mult și cărțile lor.

Citeste in continuare