Anca's Diary

Acum câteva zile am văzut o postare a unei persoane cunoscute, care își întreba urmăritorii ce ar schimba la ei, dacă ar putea. M-a întristat să văd că majoritatea răspunsurilor erau legate de aspecte fizice: mai mare, mai mic, mai bombat, mai ….altfel.

Si cel mai trist este că erau persoane foarte tinere cele care răspundeau. Mi-am amintit de mine când eram la vârsta adolescenței, când mă priveam prin ochii tiparelor din reviste și cât de mult mă deranja că nu mă încadram: că aveam coapsele prea groase, că nu aveam picioarele mai lungi, sânii erau prea mici și părul era prea ondulat sau chiar rebel. Nici nasul nu arăta prea bine din profil, dar pe el stăteau ochelarii, așa că nu se vedea mereu că e un pic strâmb. 

Dacă ai o relație de lungă durată în care îți este bine sau o căsnicie care merge minunat, asta nu înseamnă că trebuie să te culci pe o ureche și să crezi că lucrurile vor merge bine de la sine la nesfârșit. În multe cazuri relația merge și oamenii ajung să trăiască fericiți până la adânci bătrâneți, în alte cazuri nu merg, dar oamenii rămân împreună nefericiți până la adânci bătrâneți sau unii nu mai pot și divorțează. Iar apoi se recăsătoresc și speră că a doua oară va fi mai bine.

Dacă admiri mereu femeile elegante și te intrebi cum reușesc ele să fie mereu să arate bine indiferent de situație,  să arate mereu ca scoase din cutie, ei bine, Și eu m-am întrebat mereu același lucru. De ce pentru unele totul pare atât de simplu și atât de natural, cum de reușesc să arate mereu ca și cum hainele lor ar fi alese de cei mai pricepuți stiliști.

Este adevărat că unele persoane au un talent înăscut pentru modă, au un simț estetic rafinat. Vestea bună este că la baza unui aspect elegant, stau câteva trucuri pe care poate să le aplice oricine.

Vă povesteam acum ceva timp că am citit cartea Arta subtila a disperării de Mark Manson si vă promiteam că voi reveni cu câteva idei din carte. M-am tot gândit ce să aleg să vă povestesc, pentru că sunt multe idei care merită discutate, dar nici nu vreau să vă pun totul pe tavă, că poate mai aveți și voi chef să descoperiți singurei câte ceva din cartea asta. 

În primul rând nu e o carte deloc subtilă. Manson are un stil direct si spune lucrurilor pe nume, iar primul adevăr pe care îl trântește este legat de speranță și de faptul că ea poate dăuna.