Anca's Diary

E tare greu cu ăștia mici, chiar și în vacanță, chiar și la piscină de copii unde apa e până la genunchiul broaștei. Trebuie să fii mereu cu ochii pe ei, să nu pățească ceva, Pentru că pericole sunt multe, chiar și acolo sub ochii tăi. Te gândești că nu li se poate întâmpla nimic, că apa e mică, că se joacă cuminți cu o lopățică și o găletușă și tu poți sta relaxat cu o carte în mână sau cu ochii într-un cocktail. Din păcate nu e chiar așa, pentru că pe ăștia mici îi pasc pericole la tot pasul: apa din piscină, soarele prea puternic, uneori chiar și unele jucării de apă pot reprezenta un pericol pentru ei.

Cea mai importantă misiune a unui părinte, atunci când pleacă în vacanță este să își țină copilul ocupat, în special pe drum. La destinație avem excursii, găsim activități, dar un drum cu mașina, cu trenul și cu avionul, cu un copil care te întreabă din 2 în 2 minute: “Cănd ajungem?” sau “Mai avem mult”, poate fi epuizant. Așa că cea mai bună strategie este să le pregătim jucării pentru drum, care să îi țină ocupați. Eu nu sunt adepta telefonului sau a tabletei, cel puțin nu fără limită de timp (10-15 minute), așa că sunt mereu în căutare de alternative. Cel mai simplu este în avion sau în tren unde putem să ne jucăm și noi cu ei și avem și o măsuță la dispoziție pe care să ne întindem lucrurile.

Sunt multe lucruri de luat în vacanță când pleci cu copiii, multe dintre ele le luăm să fie acolo și sperăm să nu avem nevoie de ele. Cam așa se întâmplă cu trusa medicală: mai bine să fie și să nu avem nevoie. 

Adevărul este în cele mai multe cazuri, putem cumpăra la fața locului ce avem nevoie, doar dacă nu mergem în vârf de munte sau în deșert, dar mi s-a întâmplat să fie weekend sau seara târziu și să am nevoie de câte ceva atunci pe loc, cum ar fi un antitermic sau un antialergic. Așa că prefer să iau cu mine câteva medicamente de bază.

În primăvară am participat la workshop-ul Călătorii de succes cu copiii, organizat de Ana-Maria de la Creștem și călătorim și am aflat multe lucruri tare interesante legate de călătoriile cu copiii. Având în vedere că urmează sezonul de vacanțe, m-am gândit că este momentul perfect să vă împărtășesc câteva din secretele aflate la acel atelier. 

V-am povestit despre experineța de la Biroul de pașapoarte, acum o să vă povestesc despre o altă experență birocratică: depunerea actelor pentru reluarea activității după concediul de creștere copil.

Nu mai știu exact cum a fost atunci când m-am întors la muncă după primul concediul de creștere copil, dar parcă lucrurile au fost mai simple și au decurs mai ușor.

Au tecut trei ani de când i-am făcut prima data pașaport lui Mark. Ne-am agitat mult, dar până la urmă am reușit să îl obținem la timp. Am povestit aici experiența de atunci. 

Din fericire lucrurile au evoluat mult și în ceea ce priește Direcția de Pașapoarte București, lucrurile se mișcă așa cum ar trebui să se miște toate instituțiile publice în anul 2019.

Tații moderni ai zilelor noastre sunt implicați încă de la apariția a două liniuțe pe testul de sarcină. Merg al piață să cumpere căpșuni în miezul iernii, merg la ecografii să vadă minunea de om care se formează. 

Tații moderni ai zilelor noastre vor să fie informați și merg la cursuri de puericultură, de lamaze, de alăptare, ca să învețe cum să fie alături de mamă în misiunea de “părinte”.

Tații moderni ai zilelor noastre știu să schimbe un scutec fără să le fie teamă că cineva va face pipi pe cămașa lor, ba chiar poartă apoi cu mândrie “cămașa pe care a făcut ăla mic pipi, când i-am schimbat primul scutec”.

I-am spus o singură dată lui Mark, când Andy avea câteva săpămâni că este responsabilitatea lui de frate mai mare să îl învețe pe frățiorul lui multe lucruri: să se joace, să îl învețe să coloreze, să îl învețe cântecele.

M-a privit cu ochișori mirați și mi-a părut rău că am pus pe umerii lui o asemenea povară. Apoi l-am luat în brațe și i-am spus că noi vom fi acolo să îl sprijinim și îl vom învăța împreună pe cel mic tot ce trebuie să știe.

De atunci nu am mai reluat ideea.