Anca's Diary

29 Octombrie. Ziua mea. 37 de ani

Încă de dimineață am început să primesc mesaje și telefoane cu urări de ziua mea: familia, prieteni, foști colegi, prieteni vechi cu care mă văd rar. Este un sentiment foarte plăcut să vezi că își rupe câteva clipe din timpul lor să facă o urare. Apreciez enorm de mult faptul că s-au oprit o clipă și au pus mână pe telefon sau au scris un mesaj. 

Am primit urări care de care mai haioase, mai frumoase: de fericire, de sănătate, de copii, de familie. Cineva m-a întrebat ce îmi doresc de ziua mea.

Citeste in continuare

Știți cum e când încerci să afli ce a făcut copilul la grădiniță și tot ce poți să scoți de la el este un “Bine”? Când îl întrebi cu cine s-a jucat, ce a mâncat, ce a făcut, ce cântec a cântat și nu reușești să scoți nimic?

În majoritatea zilelor, pe drum de la grădiniță până acasă, reușesc să aflu destul de multe lucruri de la Mark, dar sunt și zile în care parcă are un lacăt pus la guriță și cuvintele sunt ferecate bine. Nimic nu scot de la el, oricât aș încerca:

Citeste in continuare

Atunci când l-am dat pe Andy la grădiniță multă lume m-a întrebat dacă nu e prea devreme la 2 ani și o lună. Cea mai mare temere a părinților atunci când își dau copiii la grădiniță este că aceștia se vor îmbolnăvi și vor sta mult acasă. Și de asta evită uneori ducerea copilului în colectivitate și scapă din vedere faptul că interacțiunea cu alți copii de vârsta lor este benefică.

Citeste in continuare

Ieri am aut parte de o zi senzațională de toamnă, cu mult soare și cu vreme frumoasă. La prânz erau 25 de grade și a fost perfect pentru stat afară. O minunăție să simți căldura soarelui, înainte de intrarea în iarnă. Nu știu câte astfel de zile vor mai fi pînă la primăvară, dar mă bucur că ieri am profitat și am petrecut toată ziua în aer liber. 

Dacă ar fi după noi, am pleca din București în fiecare weekend, de vineri după-amiază să ne întoarcem duminică, dar din păcate nu putem face mereu asta. Când rămînem aici, încercăm să stăm cât mai mult în parcuri sau să facem mici drumeții pe lângă București.

Citeste in continuare

Știu că e abia Octombrie și azi dimineață am plecat de acasă încălțată cu teniși. Știu că afară este încă vreme de stat la terasă (la ora prînzului) și că “iarna-i departe”. Daaar, de câteva zile, scumpul meu copil de 5 ani a început să îmi spună ce i-ar plăcea să îi aducă Moș Crăciun. Asta pentru că abia a terminat de bifat lista de cadouri pentru ziua lui și deja poate să îi umple capul mamei lui cu ce își dorește el de la Moș Crăciun.

Eu vă spun sincer că m-a luat cu amețeală cînd am auzit de Moș Crăciun și am mai luat o gură de cafea ca să pot calcula rapid cât timp mai am până la iminentul eveniment: 2 luni și 13 zile! Adică mai puțin de 75 de zile Uf, hai că mai merge. Abia după aia am lăsat copilul să turuie: un robot, un avion, o racheta care zboară în spațiu cu un cosmonaut înăuntru, un acordeon, o minge de bascket.

Citeste in continuare

Nu stă o clipă, imită tot ce vede la fratele mai mare, este atent la tot ce vorbim și deja spune mai multe cuvinte. Având exemplul fratelui mai mare, face lucruri pe care fratele lui nu le făcea încî la 2 ani și este foarte independent.

Îi place să se joace cu copiii mai mari și are deja un vocabular destul de bogat. Iar mai nou, se ține de șotii și glume.

Citeste in continuare

Am o prietenă bună care s-a mutat în Elveția. Ultima dată când a venit acasă și ne-a vizitat, ne-a povestit despre sistemul de reciclare de acolo. Totul este bine pus la punct: sacii de reciclare se cumpără de la magazine specializae și sunt foarte scumpi pentru că includ taxa de gunoi. Gunoiul trebuie atent sortat și aruncat în sacii și pubelele speciale. Gunoiul menajer este cel mai scump, de aceea trebuie să ai grijă ce cumperi și cât consumi, ca să nu arunci multă mâncare. Recipiente de plastic, ambalaje din carton, hârtii, borcane, totul se reciclează. Înainte de a le arunca, trebuie spălate și puse în sacii speciali.

De câte  ori aud povești din astea, îmi dau seama cât de mult suntem în urmă la capitolul reciclare și cât de puțină grijă avem de mediul înconjurător. Cel mai tare mă îngrijorează consumul de plastic și mai ales faptul că nu se face nimic pentru stoparea consumului și pentru reciclare.

Până vor exista niște măsuri concrete pentru colectare și reciclare încercăm acasă să facem cât putem pentru a reduce poluarea.

Citeste in continuare

A fost mama la noi o săptămînă! A fost un vis! Mă trezeam dimineața, oul era fiert, cafeaua făcută, untul pe masă. 

E minunat să facă cineva lista de cumpărături și uneori și cumpărăturile, să te anunțe din timp că se termină pâinea și hîrtie igienică, să nu te trezești seara că nu mai ai scutece pentru copil.

Citeste in continuare

De câte ori văd cupluri care așteaptă primul copil, îmi amintesc cum eram noi atunci când urma să devenim părinți: un pic temători, bombardați de o mulțime de informații și sfaturi. O bună perioadă am amânat orice decizie, orice achiziție. “E prea devreme”, așa ne-am spus. Evitam discuțiile despre căruț, pătuț, biberoane. Totul ni se părea prea departe. 

În ultimul trimestru de sarcină m-am înscris la un curs de puericultură, alăptare și Lamaze. Putea să vină și el dacă voia, ca să afle ce ne așteaptă. Nu am inistat să participe, dar a făcut-o pentru că așa a vrut. Doar la un curs a lipsit, în rest a fost la toate. Și nu doar că a participat, dar chiar a fost atent.

Citeste in continuare

Una din cele mai grele misiuni ca mamă de doi copii, mi se pare găsirea unui numitor comun atunci când ne jucăm. Indiferent ce face cel mare, vrea și cel mic. Uneori Mark construiește și cel mic vine și strică, iar Mark se supără. Sunt momente în care ar vrea să jucăm piese cu pioni, cu zaruri, cu cartonașe, sau să construim cu piese mici, să picteze, să modeleze. Indiferent ce vrea el să facă, vrea și cel mic, iar de cele mai multe ori, Andy nu are răbdare, nu înțelege jocul și se nasc supărări. 

Citeste in continuare