Anca's Diary

Orice carte de antreprenoriat, de vânzări, de management, , de marketing, de orice subiect are o tangență cât de mica cu economia, te învață un lucru de bază: “clientul este cel mai important”. Pentru orice business, clientul este cheia, clientul este rotița care face lucrurile să se învărtă, iar multe companii plătesc sume considerabile pentru a atrage clienți noi, iar apoi plătesc alte sume considerabile ca să rețină acei clienți (să îi fidelizeze).

Sunt manuale întregi și cursuri speciale despre “customer care” (serviciu clienți), despre cum vorbești cu un client nemulțumit, cu un client nervos, cu un client recalcitrant, dar mai ales cum faci să nu ajungi în punctul în care să ai un client nemulțumit și nervos.

Din ce am înțeles eu de prin cărțile pe care le-am citit și de pe unde am mai umblat prin lume, am înțeles cam așa: te porți frumos cu un potential client, îi răspunzi la întrebări, îi prezinți oferta și indiferent că se hotărăște să cumpere sau nu, îi vorbești politicos, că asta e treaba ta ca și vânzător sau prestator de servicii, iar el cumpără sau nu, după cum dorește. Nu jignești clientul, nu îți dai ochii peste cap plictisit, nu îl trimți la plimbare (chiar daca asta ai vrea să faci), răspunzi cu calm și profesionalism. Dacă lucrezi în servicii, faci tot ce poți ca respectivul client să se simtă bine și să mai vină pe la tine.

Citeste in continuare

„Cu al doilea e mai ușor” am auzit din prima zi în care am anunțat că sunt însărcinată a doua oară, dar a trecut mult timp până să înțeleg ce înseamnă cu adevărat.

Primul copil a fost cuminte și liniștit, a dormit de la 4 luni toată noaptea, singura dificultate a fost diversificarea pentru că nu este foarte mâncăcios. Toți prietenii ne invidiau cât este de cuminte și de liniștit și ne tot întrebau care e secretul. Așa că nu ne-a fost nicio secundă teamă să devenim părinți a doua oară. Dacă la primul copil ne descurcasem bine și lucrurile au fost relativ ușoare, la al doilea urma să fim cei mai zen părinți de pe planetă.

Citeste in continuare

Aud mereu expresia asta „Lasă că noi așa am crescut și nu am mai murit!” sau variantele ei „Pe vremea mea nu mai erau atâtea norme și uite că am supraviețuit”, „Noi n-am mai avut atâtea reguli și tot am crescut”.

De fiecare dată când aud o astfel de expresie în anumite contexte, mă gândesc că cel care o folosește nu analizează un pic lucrurile. Să vă explic de ce:

Citeste in continuare

În ultima vreme mă surprinde numărul mare de comentarii răutăcioase, violente și lipsite de orice urmă de bun simț pe care le citesc în diverse locuri pe internet. Sunt foarte multe persoane, care imediat ce nu le convine ceva, toarnă un pic de venin din taste în direcția celor din jur. Ascunși în spatele unei tastaturi, uită că la celălalt capăt al mesajului este un alt om, care se poate simți jignit sau rănit de un mesaj. Multe persoane cred că internetul este o zonă liberă, fără reguli, în care nu contează ce scrii și ce postezi, pentru că nimeni nu te poate trage la răspundere. Realitatea este însă total diferită și chiar există legi care reglementează anumite practici de pe internet, cum ar fi violența, protejarea drepturilor de autor sau infracțiunile electronice, calomnia, difuzarea de imagini și informații cu caracter privat.

Citeste in continuare

La începutul fiecărui an, ne propunem diferite obiective: să facem una, să realizăm alta, să obținem ceva, să nu mai facem una, să nu mai gândim alta. De cele mai multe ori obiectivele acestea vizează viața profesională și poate un pic viața personală, mai ales latura legată de sănătate (să slăbim, să facem sport, să renunțăm la obiceiuri nocive). Dar cum ar fi dacă am avea obiective și în alte zone mai puțin marcante ale vieții noastre, dar care ne pot aduce bucurie. Cum ar fi dacă am avea obiective stilistice în ceea ce privește garderoba noastră sau obiective legate de hobby-uri, de amenajarea casei, de mersul la spectacole sau concerte? Astăzi vreau să vă iau cu mine în zona de stil vestimenatr și să vorbim despre obiectivele stilistice pe care putem să ni le propunem la începutul acestui an.

Ca la începutul fiecărui an, am făcut din nou o evaluare serioasă a garderobei mele (aș putea spune că a fost cea mai serioasă triere din ultimii ani) din care am eliminat foarte multe articole vestimentare care zăceau acolo de mult timp și pentru care nu am găsit în ultimii doi ani ocazia să le port. Nici nu a fost greu să nu le port, pentru că au fost doi ani în care am lucrat mai mult de acasă, dar chiar și așa, în puținele ocazii în care am ieșit, am preferat să aleg alte haine sau accesorii.

Citeste in continuare