2 ianuarie 2013

Seara avem tren spre Chang Mai, pleaca la ora 19:30 din Gara din Bangkok si ajunge a doua zi la ora 10:30 la destinatie.

Ajungem in gara pe la ora 17:30, imediat apar niste angajati de la informatii care ne indica unde sunt afisate plecarile si de la ce peron pleaca trenul. Cum mai avem de asteptat, ne gasim un loc printre ceilalti backpackeri europeni, pe jos in gara. Probabil in Romania nu m-as aseza pe jos in mijlocul Garii de Nord, dar aici e atat de curat, incat mi se pare gestul cel mai firesc.

Nu pot sa nu remarc ca si aici sunt poze cu regele si nu imi termin bine gandul cand incepe sa se auda din difuzoare un cantec destul de asemanator cu “Trei culori cunosc pe lume” si toti thailandezii se ridica in picioare ca impinsi de un arc. Ma uit nedumerita in jur, vad ca ceilalti europeni stau in continuare relaxati, dar apoi intalnesc privirea furioasa a unei localnice, care pare gata-gata sa ma manance cu rucsac cu tot, si in secunda urmatoare sunt si eu in picioare. Am mai mentionat dragostea si respectul profund pe care thailandezii il au pentru rege si pentru familia regala, dar nu stiam ca acest respect este manifestat atat de organizat. Mai tarziu am citit in Lonely Planet ca in fiecare zi la ora 8 dimineata si la ora 6 seara se aude imnul si toata lumea se ridica in picioare si saluta regele. Daca vorbesti de rau sau jignesti familia regala, acest fapt se pedepseste cu inchisoare pana la 7 ani.

In cinematografe, inainte de inceperea filmului, sunt difuzate imagini cu regele, si toata lumea se ridica in picioare cat timp apar aceste imagini pe ecran.

Se pare ca nu doar in cazul dictaturilor se practica adularea conducatorului mult iubit, diferenta este ca in cazul thailandezilor nu este ceva impus, dragostea si respectul lor pentru familia regala sunt sentimente cat se poate de sincere.

Biletele de tren le cumparasem cu cateva saptamani in urma, deci nu aveam foarte mari emotii in privinta calatoriei. Totusi, am ajuns cu o ora si jumatate mai devreme in gara. Lucian decide sa faca o inspectie sa vada cum sta treaba pe peron, si constata ca trenul este deja tras la linie. Ne spune ca a inspectat vagoanele si cu exceptia primul vagon care e mai vechi, toate celelalte arata foarte bine. Ne hotaram sa ne urcam in tren si pornim de-a lungul trenului cautand vagonul 4 in care sunt locurile noastre. Ne bucuram cand vedem cat de bine arata vagoanele, dar vagonul 4 pare de negasit pentru ca mergem si mergem si nimic. Bineinteles ca vagonul 4 este ultimul, si la fel ca si primul este foarte vechi, de parca cel care a aranjat trenul a vrut sa pastreze o simetrie perfecta in compozitia vagoanelor. Ne urcam in vagon sa ne lasam bagajele, si hotaram ca eu si Vero sa ramane acolo sa le pazim, iar Lucian si Adina sa mearga sa schimbe biletele.

Ceea ce pare aproape incredibil, este ca din tot trenul noi am nimerit intr-un vagon atat de vechi. Ne asezam totusi pe scaun si incepem sa ne aducem aminte cum mergeam cu trenul in tabara si cat de bine ne distram. Intre timp mai apar si alti europeni, si observam ca de fapt este foarte curat in vagon, in plus apare un nene care pare sa fie un fel de omul de serviciu & controlorul vagonului, cu o sacosa plina cu hartie igienica, prosoape si un mop. Cand am vazut sacosa de hartie igienica, mi-am dat seama ca totul va fi ok. In Asia hartia igienica nu e foarte populara in toalete (aici fiecare toaleta are un mic dus atasat), in schimb in restaurante gasesti hartie igienica pe masa in loc de servetele. Ceea ce inseamna ca aici hartia igienica e semn de rafinament. Deci o punga plina cu hartie igienica in tren, nu poate fi decat culmea rafinamentului.  Mai apare si o tanti care plimba o caldare cu gheata si cutii de suc si bere, controlorul ne aduce meniul pentru cina, deci situatia arata dintr-o data foarte promitator.

Incepem sa ne gandim ca ar fi mai bine sa ii sunam pe Lucian si Adina sa nu mai schimbe biletele, pentru ca noua deja ne place in tren. Dar cei doi apar cu fetele lungi si triste, nervosi ca nu au mai gasit decat 3 locuri imprastiate in tot trenul. Oricat incercam sa le explicam ca e ok si le prezentam partile bune, nu reusim sa ii convingem decat dupa ce le luam cate o bere si incepem sa povestim despre taberele din copilarie.

Cand a venit ora culcarii, nenea controlorul a venit si ne-a facut pe rand la toti patul, cu o viteza ametitoare (aproximativ 1 minut pentru un pat), si in cateva minute aspectul trenului s-a schimbat complet. Calatoria cu trenul a fost pana la urma chiar foarte ok, singurul inconvenient fiind ventilatia data putin cam tare.

A doua zi dimineata, la ora 10 am ajung la Chang Mai.