Când eram mică îmi petreceam vacanțele de vară la bunici, într-un sat de munte. Eram toată ziua în mici drumeții, după zmeură, afine, mure sau ciuperci, știam toate izvoarele și toate poienile, știam cum miroase brânza proaspătă de vacă și cum să iau ouăle proaspete din cuibar. Ziua mergeam să adunăm fănul cosit, iar de acolo fugeam la ora prânzului la râu să ne răcorim. Nu era mâncarea mai bună decât cea măncată pe fânaț, iar serile ni le petreceam făcând porumb copt și privind cerul plin de stele.

Citeste in continuare