Atât în prima cât și în a doua sarcină am călătorit cu avionul, dar cea mai lungă și mai grea dintre călătorii a fost ultima dintre ele, în Coreea. Deși m-am pregătit destul de bine, nu a fost tocmai ușor deoarece eram în săptămâna 22 și sarcina era destul de avansată.
9 luni – privind in urma
Privind in urma la cele 9 luni de sarcina, ma amuz uitandu-ma la pozele cu tinute de gravida pe care le-am postat pe blog, pentru ca pot sa vad evolutia sarcinii mele in timp. Chiar daca spre final nu am mai avut energia si inspiratia pentru sedinte foto si postari, ma bucur ca macar in prima perioada am surprins cateva momente dragute.
Jurnalul unei gravide – Am devenit mama
Saptamana 39 – Bebe e cu noi. Dupa o asteptare de 9 luni, in sfarsit pot sa ii vad chipul. Nimic din ce mi-am imaginat, din ce am visat, din ce am sperat nu se compara cu ceea ce simt in momentul in care il vad. Un suflet mic, cu plamani puternici si ochi vioi a venit in viata noastra intr-o seara de Septembrie sa ne umple sufletele de cele mai pure emotii. Bebe Mark implineste astazi o saptamana. Pentru noi ca parinti a fost o saptamana plina de emotii, temeri, momente de panica, o saptamana in care am invatat in fiecare zi ceva despre noi si despre copilul nostru. Timpul a capatat acum o alta dimensiune, si fiecare secunda este mult mai pretioasa cand vezi doi ochisori mici care te privesc din patut.
Jurnalul unei gravide – nu ma am rabdare
Saptamana 35. Treaba asta cu statul acasa incepe sa ma plictiseasca. Toata casa e luna, avem de cateva saptamani in permanenta mancare gatita in frigider, m-am intalnit cu aproape toti prietenii cu care nu reusisem sa ma vad in ultimele luni, am facut o campanie de vanzare de haine pe blog, am citit cartile de parenting si ingrijire copil, plus inca doua romane. Stiu pe de rost toate magazinele cu haine si lucruri pentru copiii; manichiura, pedichntiura si alte tratamente sunt deja bifate, stiu tot ce e la stiri la tv, am mai trecut inca vreo suta de nivele la Candy Crush, am vazut cateva filme, am inceput un serial nou si simt ca ma plictisesc crunt.
Jurnalul unei gravide – sindromul cuibului
Saptamana 30. Simt nevoia sa cumpar lucruri pentru bebe. Lista e lunga: patut, carut, diverse gadgeturi pentru a-ti face viata mai usoara (din care inca nu inteleg mare lucru), hainute, paturici, consumabile. Am cerut parerile mai multor proaspete mamici, am comparat liste, preturi, site-uri si magazine, pana am reusit sa imi fac o parere si o lista proprie, macar pentru lucrurile importante.
Jurnalul unei gravide – hainute pentru copii
Saptamana 28. Nu am mai rezistat, si am inceput sa intru in magazine cu hainute pentru copii. Dezamagire maxima: in timp ce hainele de fetite sunt dragute, colorate, pline de fundite si volanase, hainele de baieti sunt in proportie de 80% albastre. Incep se inteleg cum se nasc soacrele: din frustrare.
Jurnalul unei gravide – taticii si nasterea
Jurnalul unei gravide – despre burti si burtosi
Saptamana 26
Incep sa ii inteleg pe cei cu burta mare. Incep sa inteleg cum e sa nu te mai ajunga tricoul si sa se ridice usor pe varful burtii, incep sa inteleg cum e sa te patezi mereu pe bluza cand mananci, pentru ca orice pica din furculita se opreste pe burta, incep sa inteleg cum e sa te enervezi cand parcheaza cineva prea aproape de tine si nu mai poti iesi din masina.
Garderoba de gravida – trimestrul 3
E uimitor cat de bine poti sa te descurci cu cateva bluze, o pereche de pantaloni si trei rochii. Desi am putine haine care imi mai vin, de mai bine de o luna nu mi s-a intamplat niciodata sa nu stiu cu ce sa ma imbrac.
Pana in luna a sasea a mai fost cum a fost, mai puteam sa port blugii cu talie joasa, fustele cu elastic in talie si cateva tricouri elastice. Apoi deodata s-a cam rupt filmul. Odata cu inceperea celui de-al treilea trimestru, am trecut exclusiv pe haine de gravida.
Jurnalul unei gravide – lucruri de care mi-e dor
Saptamana 25. Sunt multe lucruri care imi lipsesc de cand sunt insarcinata, dar sunt si lucruri bune care au venit odata cu sarcina. Cred ca undeva universul e bun si milostiv si in marinimia lui ne arunca si cate un graunte de fericire, ca sa nu te apuce depresia cand vezi ca nu mai incapi sa te vezi toata in oglinda.
Probabil va intrebati ce poate fi bun cand greutatea corpului creste incontrolabil de la o zi la alta? Ei, bine, nici mie nu imi vine sa cred, dar avalansa de hormoni care zburda de voie prin corpul meu, are si efecte pozitive.