Seara, in camera de hotel in Lucian observa ca nu suntem singuri in camera. Pe perete a aparut o soparla mica, care s-a ascuns repede dupa aerul conditionat. Ramanem destul de calmi, pentru ca stim ca e inofensiva. Totusi sunam la receptie, dar fata de acolo nu prea intelege engleza, asa ca vine in camera sa vada care este problema. Cum soparla e ascunsa dupa aerul connditionat, singura modalitate de a-i explica este sa ii aratam o poza cu o soparla pe internet. Noroc ca functioneaza bine wi-fi-ul. Am putea clasifica asta in categoria “cum sa scapi de o soparla cu ajutorul internetului”.
Chang Mai – plimbare cu elefantii
Ne-am trezit de dimineata si am plecat in excursie. Cu o seara inainte am tot cautat excursii, si pana la urma am ales una care sa imbine cate putin din ce ne dorim fiecare dintre noi. Dupa experienta pe care a avut-o data trecuta, Lucian vrea sa mergem cu microbuzul, si nu cu jeep-uri decupate, asa cum ofera majoritatea agentiilor de turism. Motivul e simplu: la 90km/ h nu ai stabilitate, si e foarte curent.
Chang Mai, ziua 1
3 ianuarie 2013
Am ajuns in Chang Mai la 10 dimineata, am mers sa ne cazam, sa facem un dus si toata ziua ne-am patrecut-o hoinarind prin oras. Dupa ce am facut dus, am constatat ca nu am uscator de par in camera si am sunat la receptie: “Excuse me, can you please tell me where I can find a hair dryer?” “a Crocodile?” “no, a hairdryer, for wet hair”. Asta a avea sa fie prima lectie de comunicare: foloseste cuvinte putine, si simple. Fraze scurte si la obiect.
In Chang Mai ne-am intalnit cu un prieten de-al lui Lucian, care locuieste acolo de ceva vreme, si aici a inceput initierea noastra in tainele mancarii si culturii thailandeze. Toate intrebarile si nedumeririle noastre si-au gasit raspuns, pentru ca ceea ce iti poate povesti cineva care locuieste acolo, bate orice Lonely Planet sau ghid de calatorie ai citi.
Initierea a inceput cu un shake de fructe si o masa copioasa, urmata de cate o cafea cu desene, personalizata pentru fiecare.
Dupa masa, a urmat initierea in spiritualitate, cu o vizita la doua temple absolut senzationale. Stim deja lectia “no sexy to Budha”, ne-am prins ca trebuie sa ne descaltam la intrare, acum aflam si ca nu trebuie sa tinem picioarele indreptate spre Budha. Incepem sa devenim experti in budhism. Lasand gluma, cred ca in Chang Mai am inceput sa descopar cat de placut poate fi sa intri intr-un templu si sa petreci cateva minute cu gandurile tale.
Incepe sa ne placa din ce in ce mai mult Thailanda, mai ales ca maine urmeaza sa ne plimbam cu elefantii!!!
Ca-n tren – de la Bangkok la Chang Mai
2 ianuarie 2013
Seara avem tren spre Chang Mai, pleaca la ora 19:30 din Gara din Bangkok si ajunge a doua zi la ora 10:30 la destinatie.
Ajungem in gara pe la ora 17:30, imediat apar niste angajati de la informatii care ne indica unde sunt afisate plecarile si de la ce peron pleaca trenul. Cum mai avem de asteptat, ne gasim un loc printre ceilalti backpackeri europeni, pe jos in gara. Probabil in Romania nu m-as aseza pe jos in mijlocul Garii de Nord, dar aici e atat de curat, incat mi se pare gestul cel mai firesc.
Nu pot sa nu remarc ca si aici sunt poze cu regele si nu imi termin bine gandul cand incepe sa se auda din difuzoare un cantec destul de asemanator cu “Trei culori cunosc pe lume” si toti thailandezii se ridica in picioare ca impinsi de un arc. Ma uit nedumerita in jur, vad ca ceilalti europeni stau in continuare relaxati, dar apoi intalnesc privirea furioasa a unei localnice, care pare gata-gata sa ma manance cu rucsac cu tot, si in secunda urmatoare sunt si eu in picioare. Am mai mentionat dragostea si respectul profund pe care thailandezii il au pentru rege si pentru familia regala, dar nu stiam ca acest respect este manifestat atat de organizat. Mai tarziu am citit in Lonely Planet ca in fiecare zi la ora 8 dimineata si la ora 6 seara se aude imnul si toata lumea se ridica in picioare si saluta regele. Daca vorbesti de rau sau jignesti familia regala, acest fapt se pedepseste cu inchisoare pana la 7 ani.
In cinematografe, inainte de inceperea filmului, sunt difuzate imagini cu regele, si toata lumea se ridica in picioare cat timp apar aceste imagini pe ecran.
Se pare ca nu doar in cazul dictaturilor se practica adularea conducatorului mult iubit, diferenta este ca in cazul thailandezilor nu este ceva impus, dragostea si respectul lor pentru familia regala sunt sentimente cat se poate de sincere.
Biletele de tren le cumparasem cu cateva saptamani in urma, deci nu aveam foarte mari emotii in privinta calatoriei. Totusi, am ajuns cu o ora si jumatate mai devreme in gara. Lucian decide sa faca o inspectie sa vada cum sta treaba pe peron, si constata ca trenul este deja tras la linie. Ne spune ca a inspectat vagoanele si cu exceptia primul vagon care e mai vechi, toate celelalte arata foarte bine. Ne hotaram sa ne urcam in tren si pornim de-a lungul trenului cautand vagonul 4 in care sunt locurile noastre. Ne bucuram cand vedem cat de bine arata vagoanele, dar vagonul 4 pare de negasit pentru ca mergem si mergem si nimic. Bineinteles ca vagonul 4 este ultimul, si la fel ca si primul este foarte vechi, de parca cel care a aranjat trenul a vrut sa pastreze o simetrie perfecta in compozitia vagoanelor. Ne urcam in vagon sa ne lasam bagajele, si hotaram ca eu si Vero sa ramane acolo sa le pazim, iar Lucian si Adina sa mearga sa schimbe biletele.
Ceea ce pare aproape incredibil, este ca din tot trenul noi am nimerit intr-un vagon atat de vechi. Ne asezam totusi pe scaun si incepem sa ne aducem aminte cum mergeam cu trenul in tabara si cat de bine ne distram. Intre timp mai apar si alti europeni, si observam ca de fapt este foarte curat in vagon, in plus apare un nene care pare sa fie un fel de omul de serviciu & controlorul vagonului, cu o sacosa plina cu hartie igienica, prosoape si un mop. Cand am vazut sacosa de hartie igienica, mi-am dat seama ca totul va fi ok. In Asia hartia igienica nu e foarte populara in toalete (aici fiecare toaleta are un mic dus atasat), in schimb in restaurante gasesti hartie igienica pe masa in loc de servetele. Ceea ce inseamna ca aici hartia igienica e semn de rafinament. Deci o punga plina cu hartie igienica in tren, nu poate fi decat culmea rafinamentului. Mai apare si o tanti care plimba o caldare cu gheata si cutii de suc si bere, controlorul ne aduce meniul pentru cina, deci situatia arata dintr-o data foarte promitator.
Incepem sa ne gandim ca ar fi mai bine sa ii sunam pe Lucian si Adina sa nu mai schimbe biletele, pentru ca noua deja ne place in tren. Dar cei doi apar cu fetele lungi si triste, nervosi ca nu au mai gasit decat 3 locuri imprastiate in tot trenul. Oricat incercam sa le explicam ca e ok si le prezentam partile bune, nu reusim sa ii convingem decat dupa ce le luam cate o bere si incepem sa povestim despre taberele din copilarie.
Cand a venit ora culcarii, nenea controlorul a venit si ne-a facut pe rand la toti patul, cu o viteza ametitoare (aproximativ 1 minut pentru un pat), si in cateva minute aspectul trenului s-a schimbat complet. Calatoria cu trenul a fost pana la urma chiar foarte ok, singurul inconvenient fiind ventilatia data putin cam tare.
A doua zi dimineata, la ora 10 am ajung la Chang Mai.