Saptamana 39 – Bebe e cu noi. Dupa o asteptare de 9 luni, in sfarsit pot sa ii vad chipul. Nimic din ce mi-am imaginat, din ce am visat, din ce am sperat nu se compara cu ceea ce simt in momentul in care il vad. Un suflet mic, cu plamani puternici si ochi vioi a venit in viata noastra intr-o seara de Septembrie sa ne umple sufletele de cele mai pure emotii. Bebe Mark implineste astazi o saptamana. Pentru noi ca parinti a fost o saptamana plina de emotii, temeri, momente de panica, o saptamana in care am invatat in fiecare zi ceva despre noi si despre copilul nostru. Timpul a capatat acum o alta dimensiune, si fiecare secunda este mult mai pretioasa cand vezi doi ochisori mici care te privesc din patut.
Jurnalul unei gravide – emotii
Saptamana 38. Sunt uimita cat de mult a crescut burtica in ultimele saptamani, si cat de puternic devine bebe. Se apropie momentul in care il voi vedea, si incep sa am emotii. Patutul e pregatit, il pazesc un ursulet si un elefant pana la venirea lui. Ei stau cuminti, eu nu mai am rabdare.
Jurnalul unei gravide – nu ma am rabdare
Saptamana 35. Treaba asta cu statul acasa incepe sa ma plictiseasca. Toata casa e luna, avem de cateva saptamani in permanenta mancare gatita in frigider, m-am intalnit cu aproape toti prietenii cu care nu reusisem sa ma vad in ultimele luni, am facut o campanie de vanzare de haine pe blog, am citit cartile de parenting si ingrijire copil, plus inca doua romane. Stiu pe de rost toate magazinele cu haine si lucruri pentru copiii; manichiura, pedichntiura si alte tratamente sunt deja bifate, stiu tot ce e la stiri la tv, am mai trecut inca vreo suta de nivele la Candy Crush, am vazut cateva filme, am inceput un serial nou si simt ca ma plictisesc crunt.
Jurnal de gravida – moment de panica: devin parinte
Saptamana 22 – cu fiecare noua miscare pe care o simt in burta, incep din ce in ce mai tare sa constientizez ca o noua viata se formeaza din mine. O fiinta pentru care trebuie sa fiu parinte. O fiinta pe care sa o educ si sa o cresc frumos, sa o invat sa devina om. Sa stiu cand sa fiu alaturi de el sa il sprijin, cand sa ii dau libertarea sa exploreze si sa invete singur. Sa stiu cand sa il ocrotesc, dar si cand sa ii dau aripi sa zburde singur. Sa fii parinte mi se pare o arta, un echilibru fin intre prieten si mentor pentru copilul tau, in care nu ceea ce spui este relevant, ci ceea ce faci, actiunile tale de zi de zi.