Perioada reducerilor pentru colecțiile de iarna a inceput la unele magazine, si din vitrine ne zâmbesc cifre mari și colorate care promit cumpărături senzaționale la preturi de chilipir. Din păcate, de multe ori acționăm sub impulsul momentului, și irationalul își spune cuvântul, determinându-ne să facem achiziții care nu sunt tocmai cele mai fericite.
Accident de moda
Credeam ca doar barbatii intorc capul dupa picioarele domnisoarelor, dar in ultima vreme mi s-a intamplat si mie de cateva ori. Mai grav e ca ma aflam la volan, si nu m-am putut abtine sa nu intorc capul. Dar nu pentru a admira picioarele, ci pantofii sau cizmele domnisoarelor in cauza. Aflati in statia de autobuz, sau la trecerea de pietoni, acestia reusesc cumva sa imi atraga atentia, si de fiecare data vreau sa ii vad cat mai bine. Acum vreo 2 luni am fost foarte aproape sa intru intr-un taximetrist care mi-a taiat fata si a pus frana brusc in fata mea, in timp ce eu admiram o pereche superba de pantofi ce asteptau cuminti sa treaca strada.
Ma si gandeam pe urma cum as fi sunat declaratia mea la politie : « Ma deplasam cu o viteza de aproximativ 40 km la ora (cat sa mergi in oras cand e aglomerat ?) cand brusc mi-au atras atentia o pereche de pantofi cu imprimeu, cu tocuri inalte si care ar fi mers superb cu rochia mea neagra cumparata acum o luna. Brusc, un taxi mi-a taiat fata si a pus frana ca sa isi lase clientul. De vina au fost pantofii, bineinteles. Intelegeti domnule politist, nu e asa ? «
Ieri dimineata, de vina au fost o pereche de cizme din piele intoarsa crem, cu tocuri medii si nasturi pe partea stanga, care asteptau autobuzul 104, in statia de la Hanul lui Manuc. Din noua m intors capul, dar nu inainte de a frana, pentru ca sa facuse rosu la semafor. De data asta am putut sa ma uit in voie la cizme, fara a-mi pune in pericol siguranta in trafic.
Intrebarea pe care mi-am pus-o si atunci si acum, este: daca faceam accident, se numea ca am facut accident de moda ?
A fi sau a nu fi gospodina
De cand ma stiu, in casa am avut camara. Si debara. In camara vara nu prea gaseai mare lucru, niste faina, niste malai, poate un borcan de compot uitat pe raftul de sus si multe borcane goale. Borcane care odata ce venea vara incepeau sa fie umplute. Dulceata, zacusca, compot, dupa priceperea si posibilitatile gospodinei. Era un intreg proces. Tata si bunicul cumparau din piata, iar mama si bunica puneau conservele pentru iarna.
Intre timp a venit capitalismul, gasim si iarna la aprozar rosii, zacusca putem cumpara de la supermarket, si oricum nu mai mancam decat fresh si bio. Mama inca mai pune muraturi, ca e femeie gospodina, si unele traditii e bine sa fie pastrate. Eu nu mi-am pus niciodata problema sa pun muraturi sau sa fac dulceata, pentru ca oricum imi da mama, dar in continuare am si debara si camara. Si traditia umplerii ei toamna mi-a cam ramas in sange. Asa ca si eu am camara plina. Cu pantofi, genti, si chiar umerase cu haine. Pe rafturile de sus, am clapari, patine si role. De unde concluzia ca sunt gospodina