Pentru ca am inceput anul intr-o nota relaxata, am profitat de primele zile libere si am fost sa vad Sherlock Holmes 2: Jocul umbrelor.

La fel de antrenant ca si primul, din punct de vedere al intrigii si al actiunii, Jocul umbrelor castiga prin rafinament si atentie la detalii. Efectele speciale, imaginile in slow motion, muzica si mai detaliile sporesc rafinamentul filmului.

Pe mine m-au fascinat costumele, si ceea ce este foarte captivant la personajele lui Guy Ritchie, este ca acestea raman elegante indiferent ca este vorba de o scena filmata intr-un restaurant elegant, sau o lupta intr-o frabrica de armament.

O aparitie exotica, care farmeca atat prin privirea patrunzatoare cat si prin tinute, este tiganca Simza, ghicitoare in carti, care porneste alaturi de Watson si Sherlock in cautarea fratelui ei.

Ochii conuturati cu negru, parul cazand in cascade de onduleuri pe spate, tinuta alcatuita din materiale pretioase : catifea, matase si accesorizata cu bijuterii vintage, cu siguranta vor da startul unui nou trend in perioada urmatoare. De mare efect este palaria pe care o poarta Simza, o palarie barbateasca, cu boruri late, intr-o culoare neutra, a carei farmec este sporit de aspectul prafuit si usor tocit.

Fuste lungi, cizme, jacheta tunica cu multe accesorii aurii, aduc o nota colorata in decorul gri-cenusiu al costumelor din secolul 19. Si ca si cum culoarea ar fi contagioasa, Sherlock poarta pe umeri un sal portocaliu –aramiu iar spre finalul filmului are un sacou cu gulerul si marginile din matase colorata.

In rolul Simzei este Noomi Rapace, cea care a jucat rolul principal si in Fata cu un Dargon tatuat. Schimbarea intre cele doua filme este majora, Noomi trecand de la fata androgina si baietoasa la o femeie atragatoare, fascinanta. Costumele sunt semnate Jenny Beaven, care a facut costumele si pentru The King’s Speech, Sense and Sensibility, Alexander.

Daca nu v-am convins inca sa vedeti filmul, poate o sa va convingeti dupa ce vedeti trailler-ul.